| = este | cezara răducu [06.Mar.08 17:16] |
| uimitor cum transpui în poezie stările cotidiene, apoi fiecare vers e ca o declarație.am citit ....cu ochii mari. ,,și dacă mă doare cînd pleci nu trebuie să știi,, cînd dormi nu mai ești femeie ești toate locurile superb | |
| = nervurile | Cristina Sirion [06.Mar.08 21:09] |
| Am avut impresia ca totul s-a desfasurat pe un ecran, ca un fel de film studentesc, in care toate detaliile isi au rostul lor. Din pacate trebuie sa fii intr-o stare foarte deschisa ca sa nu dea impresia de obositor, insa, cinstit - eu n-as renunta la ele. Cateva bucati (o gramada, de fapt) m-au impresionat in mod deosebit, se aprind pe tot parcursul ca niste neoane. Le redau pentru o mai buna intelegere: "hainele mele sunt niște ierburi urît mirositoare sunt o plantație" "gunoierii spală pubele mașina lor verde seamănă cu o cutie de cadouri nicio floare nu am să-ți dau azi" Excelenta imbricarea ideii in idee, cu rasucire de 180 de grade si doza de amaraciune servita barbateste, fara niciun soi de patetism. "și dacă mă doare cînd pleci nu trebuie să știi și dacă mă bucur cînd te întorci nu trebuie să știi" Mi-a placut cum ai inserat pauza de un rand, iti jur ca mie si asta mi s-a parut ca a contribuit - tind sa cred ca foarte voit! - la transmiterea mesajului. "numai eu trag de timp ca de fusta mamei" "nepuința mea mă irită încerc să fac un tată imaginar neputința asta mă bîntuie" Ultimele doua citate sunt ca doua randuri intr-o matrice care te aduc aproape de cititor, ca si cum i-ai pune un acoperis deasupra capului si v-ati infrati intr-un soi de experienta comuna. "dimineața e o aglomerație de confuzii oare ce am visat dumnezeule nici măcar de asta nu mai sunt în stare" Iarasi, cum spun americanii, "I've been there", un pic mai mult decat "am trecut prin asta", am simtit asta, ceea ce are mai putina importanta decat faptul ca reusesti sa-ti aduci cititorul acolo unde vrei. "sila asta e un copil extrem de educat mă întreabă timid dacă poate să intre îi spun intră și mă deschid mecanic" "iar eu îți spun ție că nu mă doare totul e un sincron perfect tu mă simți eu te simt restul e doar anamneză îți spun sincer că nu mă doare" "cînd dormi nu mai ești femeie ești toate locurile mă întreb oare cîte brațe îmi vor mai crește să-ți fie bine" Ce frumos, realmente ultimele (iarasi, doua) bucati citate le poti repeta cu ochii inchisi. Cum ziceam, n-as renunta la detalii. Dar data viitoare as face un experiment si-as pastra numai scheletul luminos care e intotdeauna in poeziile tale, ma intreb cum ar fi. | |
| = îmi pare rău | Plopeanu Petrache [06.Mar.08 21:14] |
| Emilian, am citit și acum ceea ce ai scris, dar nu fac nici un comentariu pentru că nu are nici un rost. Niciodată nu te-ai obosit să răspunzi la ele, fie chiar cu o vocabulă. Cu stimă PP | |
| = re | emilian valeriu pal [06.Mar.08 22:12] |
| Ceazara ma bucura prezenta ta. Cristina, demult nu s-a mai aplecat cineva in asa fel pe un text de-al meu. Nici eu nu renunt la detalii, uneori scheletul e mai putin important. Multumesc Petrache, multumesc de semnele de pina acum, nu am raspuns ori raspund foarte rar din lipsa de timp sau de calculator. De cele mai multe ori ma rezum sa postez asta nu insemna ca nu apreciez cititorul. | |