= ioana | Leonard Ancuta [11.Mar.08 15:41] |
din partea mea toate zambilele din lume. scrisul e o bucurie in sine chiar daca suferi atunci cand sentimentul iese din tine. nu se pate naste fara dureri, nu se poate scrie fara experienta durerii. fericirea vine apoi, retraind opera creata, nu cea inmagazinata. si aici cred ca vine starea de beatitudine, fericirea exprimata, cand purificat de foc, iei forma focului. | |
= Z | ioana negoescu [11.Mar.08 15:51] |
mie îmi spui?...iei forma focului și a cenușii chiar. te răspândești în trei sau patru vânturi, mă rog, si tot te doare ca naiba. totuși uneori simți că toate acestea nu au prea mare importanță când primești un zâmbet...sau o zambilă. mulțumesc mult, Leo. | |
= poemul Zambilei | Tamara Zub [11.Mar.08 20:50] |
oamenii nu țin în ei fericirea. deloc Acest gând are toate datele unui vers genial. Zâmbetul-Zambilă, de asemenea, e o formulă lingvistică și o filosofie care m-a sedus. Cu un surâs, tama | |
= ioana | cezara răducu [11.Mar.08 20:58] |
de acord. uneori suntem neîncăpători pentru fericirea care ne pătrunde.dar cîte nevoie de emoție avem....chiar și sub forma unui zîmbet. o primăvară cu aromă de .......poezie îți doresc. zâmbind, | |
= Ioana... | ioana matei [11.Mar.08 22:06] |
si eu sunt foarte de acord cu comentariul Tamarei...cred ca ea a inteles foarte bine mesajul textului tau...dincolo de surasul zambilei...si ce DACA?..."oamenii își terfelesc destinul cu o mare nepăsare." | |
= autocitat pentru con-tempo-rana mea | George Asztalos [11.Mar.08 22:36] |
ioana scurt și la "obiectu' însuflețit" : "a trebuit să ajung pînă în pierzania tristeții ca să realizez în sfîrșit că nu rămîne nimic din noi decît un zîmbet de neînvins" George Asztalos | |
= i. | ioana negoescu [11.Mar.08 23:59] |
Tama, e ideea din spatele zâmbetului. mulțumesc. Cezara, zâmbet cu aromă...:) Ioana, ai găsit ridul, încruntarea de aici. mulțumesc. George(pot să-ți spun Gyuri?), mulțumesc din suflet! sunt cititoarea ta veche :)se cheamă că sunt o fană? | |