| = eugenia | George Asztalos [24.Mar.08 19:41] |
| un poem neoamoros cu inflexiuni clasicizant-moderniste, cu "intonații de uluire" cum spui, impresionant pentru că se simte omul cu neghiobia lui sublimă din subsidiar: "eu mor acum tu mă croiești la loc după aceeași măsură doamne ce neghioabă sunt un monument locuit de mine însămi învăț cum să-mi lungesc viața nu cum să-mi amân moartea să mi se agite lăutarul la ureche să-mi răscolească măruntaiele"...poate fi la fel de bine un puseu textualist, despre inner circle-ul scriituri și al destinației ei re-creatoare, re-simțitoare a întregii dimensiuni a firii...:) Nia, mie îmi place să găsesc oameni printre pixelii acestui sait, să le arăt cît sunt de minunați și de adevărați în tot ce simt. poemul tău o dovedește cu prisos...:) las un semn ca să ști că revin pe pagina ta ca la un vechi prieten. amicalo-drăgăstos, | |
| = George | Eugenia Reiter [25.Mar.08 14:43] |
| multumesc George am evitat voit cliseele de limbaj (cred) dar ma gandesc ca totusi cititorul are nevoie de o cheie pentru a "descifra" trairile de mai sus, de altfel trairi reale, momente petrecute de curand:) onorata de vizita:) | |
| = o viziune romantica | mihai stamati [25.Mar.08 14:56] |
| spunea cioran undeva intr-o carte nu mai stiu care ca romantismul englez a fost un amestec fericit de laudanum exil si ftizie cel german de alcool provincie si suicid romantismul tau este unul tarziu tihnit si oarecum impacat nia oricum esti ultima romantica la inceputul asta de mileniu - toata lumea vede vrea si mai mult si mai mult si mai mult si degeaba - viata trece si ea lumea nu se alege cu nimic cu placerea lecturii mihai | |
| = mihai | Eugenia Reiter [25.Mar.08 19:52] |
| romantism tarziu tihnit si oarecum impacat frumos sper sa-mi spui asta si in mileniul urmator cand anemonele nu mai zboara cand sfinxul nu mai dormiteaza e bine sa lasi spatii albe in destin iar ma rasfeti | |
| = părere | Liviu Nanu [25.Mar.08 20:47] |
| Un poem frumos, chiar dacă prin ultima strofă, vreo trei versuri nu mi-au căzut tocmai bine. Am remarcat: "eu mor acum tu mă croiești la loc după aceeași măsură" "abia atingând pământul morții mi-au plutit mereu înainte precum arcușul trage nota cu întârzieri savante" "cu picioarele împreunate în repaus stânjenit cresc priviri anonime" | |
| = liviu | Eugenia Reiter [01.Apr.08 10:22] |
| sa-mi zici care-s alea ca ma facusi curioasa si stii ca n-am stare textul e scris dupa ce-am venit de la rosiori. era intuneric deja. pe DN6 trec de fiecare data pe langa locul "acela" (stii si asta). ei bine, in seara aia mi s-a intamplat un lucru straniu. poate luna cu cercul ala ciudat in jurul ei, poate halucinatia mea mi-a jucat feste si am tras degeaba brusc stanga de volan si tot degeaba am tras apoi pe dreapta si-am fumat doua tigari una dupa alta. uite o parte din povestea textului... doar o parte restul cu siguranta ca un cineva s-a recunoscut in randurile de mai sus ne mai auzim/vedem, evident. | |
| = semn... | Petruț Pârvescu [08.May.08 15:24] |
| Eugenia, un poem bun. cu inflecsiuni, nervuri si etape. cap/coada, el parcurge litera unui text de introspectie, lasand libera calea oricarei abordari. cu prietenie, | |
| = Eugenia, | Petru Dincă [28.Dec.09 12:45] |
| Mi-a plăcut poemul acest poem al tău. Respiră un fel de melancolie solemnă, crepusculară. Remarc, în mod deosebit, versul ,,învăț cum să-mi lungesc viața nu cum să-mi amân moartea'', care exprimă, aș putea spune, esența tragică a condiției umane. Mi-a plăcut, de asemenea, ,,precum arcușul trage nota cu întârzieri savante''. Cu simpatie, Petru | |
| = miracolul conditiei umane sau tragicul dupa caz. | Iakab Cornelia Claudia [28.Dec.09 14:01] |
| si eu am avut o halucinatie, as vrea sa o impartasesc la subsolul acestui poem ninunat in subtilitatile sale. am citit: "mă storc în imediatul sufletului (amestecul meu preferat de adăpostire)" dar am vazut: ma intorc in staul si aici se suprapunea realul vers. "eu mor acum tu mă croiești la loc după aceeași măsură doamne ce neghioabă sunt un monument locuit de mine însămi învăț cum să-mi lungesc viața nu cum să-mi amân moartea să mi se agite lăutarul la ureche să-mi răscolească măruntaiele" aceeasi , dar recalculate intrarile in atmosfera generala, ordinea dintre unul si ceilalti. sau invers: a atmosferei in... pentru o profunzime mai mare, pana la esenta. "îmi controlez pornirile ridic o povară de sentimente și plec" | |
| = Mă sperie... sensul "imaginar" | Miclăuș Silvestru [11.Mar.10 07:24] |
| ... din "Sensul portocalelor", deși au trecut aproape doi ani de când a fost scris... imaginația mă poartă la acte, fapte, evenimente neplăcute. De-au fost trăite cu adevărat acestea, au fost o adevărată tragedie... Totuși, "îmi controlez pornirile, ridic o povară de sentimente și plec", mișcat fiind de profunditatea cuvintelor... (scuze pentru virgula introdusă în citat) cu respect deosebit, silvestru | |
| = Semnificativ | Gheorghita Ionescu Eugeniu [09.Nov.10 20:35] |
| Minunat pentru psihanaliza.Sunt cuvinte cheie care semnalizeaza.Fara imagini,pentru cine incearca exercitiul. | |