| = . | nica mădălina [02.Apr.08 08:33] |
| uite, e o schimbare aici. un dicurs care-și asumă pateticul și-l redă în lexic cred voit restrâns. poate prea multă simetrie prea evidentă la nivel de construcție (adică observabilă din prima, un soi de osatură pe care o remarci pe alocuri în detrimentul a ceea ce spune). dar o încercare de a mai diversifica felul în care se spune cred că merită răbdare și atenție nedistructivă. | |
| = părere acră | Liviu Nanu [02.Apr.08 08:44] |
| Cu o chestie nu sînt de acord. Un copil la 5 ani nu spune "merele sînt acre". De regulă tuturor copiilor la vîrsta aia mănîncă cu plăcere fructele acre. Eu mîncam corcodușe și caise verzi, de exemplu. Cred că și bătrînii redobîndesc același interes pentru acrituri, mă uit la mine, abia aștept primăvara să mănînc boambe. Deocamdată mă mulțumesc cu cîte o murătură. Sînt însă de acord cu ultima parte a poemului. Și cu afirmația despre morți. Toți sînt copii, toți sîntem copii. Cînd nu mai sîntem e grav. | |
| = Buna | Avram iancu Jr [02.Apr.08 16:56] |
| Nu inteleg de ce tot repeti ca te cheama Claudia, am inteles asta de la inceput. Exista alte ipostaze mai intime daca vrei in care repetatul numelui propriu are efect de inmuiat al picioarelor. Merele care se rostogolesc ma fac sa ma gandesc la viata de la tara. Era frumos acolo. Forma de dialog tip scolaresc dintre copil si mamaie e haioasa si potrivita pentru poezia ta. In finalul poeziei tale am o curiozitate. El ce vrea sa spuna, ca esti multumita de ce/cum esti sau conformata ? Avram Iancu Jr | |
| = raspunsuri sarate | Claudia Radu [02.Apr.08 16:21] |
| madalina, ai dreptate, e prima oara cand chiar mi-a placut sa fiu patetica. simetria e de fapt un joc de copii. multumesc pentru trecere. maestre, ai dreptate - un copil nu spune ca sunt acre pentru ca exact astea ii plac! (evident ca eu cred ca se intelege ca am fost un copil ca toti copiii, deci mancam si corcoduse si caise verzi pana ma lua burta). dar e o 'susta' acolo: intrebarea despre mortii care mancasera si ei merele de pe colaci, aceleasi mere care le plac copiilor, aveam nevoia de acel "acre" sa ajung la ceea ce voiam sa transmit. aveam un vers pe care l-am scos: "mancam impreuna" - adica mamaie si cu mine, dar lungeam prea mult si eu aveam o idee de "scos", ca sa desavarsesc simetria de care vorbeste madalina. | |
| = am dat trimite prea repede... | Claudia Radu [02.Apr.08 16:25] |
| ...si am uitat multumirile pentru insotirea in trecerea mea prin viata. :) | |
| = =)) | Claudia Radu [02.Apr.08 18:17] |
| avram, m-a amuzat intru-catva comentariul tau. mai ales ultima parte cu conformatia. :)) pai, deh, urata si grasa n-am fost niciodata, (daca tu ai citit textul meu mot-a-mot si ai ajuns la concluzia ca acum sunt multumita cu...conformatia mea) doar ca marcam cu asta adolescenta, cand nu te multumesc multe, de la aspect pana la relatia cu cei din jur. adolescenta e perioada negarii, a conflictelor, a zapacelii daca vrei! te privesti intr-o oglinda stramba si mai curand cauti raspunsuri la prieteni, decat in familia ta cu care esti in razboi, desigur. de-asta dialogul este, de data asta, cu "prietena cea mai buna". cam multe explicatii iti dau si nu e corect ca autorul sa-si explice demersurile :P si, da, ma cheama claudia. nu te-ai prins de ce? imi pare rau ca nu ti s-au inmuiat picioarele. cred ca se intampla asta daca ma chema violeta, nu? ;) (acum sper ca pricepi) | |
| = claudia | mircea lacatus [03.Apr.08 21:24] |
| un’ doi trei probă de viață sigur "claudia" te prinde mai bine oricum ai un aer de patriciana si pentru tine sigur as fi intrat in arena sa ma bat cu oarece tigru si vreo suta de gladiatori repetitia numelui tau ca un descantec e mi-au placut aceste ipostaze ale vietii tale aceasta scurgere in segvente pana in prezent cu impacarea de sine varsta aceasta de bronz a frumusetii si a coacerii depline banuiesc ca poemul vesteste o zi importanta si-tzi spun la multi ani! sa ramai frumoasa ca azi ca ieri si de cand esti :) emir | |
| = mircea, | Claudia Radu [03.Apr.08 21:55] |
| ca frumos imi scrisesi tu aci, sa ma alint asa...olteneste :P. si...ma mai si deconspirasi, pe deasupra. intr-un fel, poemul asta s-a "vestit" singur... a inceput cu un gest, am schimbat foaia/luna in calendar. si mi-am amintit (ca un om mare) despre mine. :) multumesc pentru urare! | |
| = proba de viata | Alberto M. Popesco [05.Apr.08 15:08] |
| e un text despre o fetita care si-a gasit identitatea. aflam ca mortii sunt morti, un fel de alea jacta est, fetita a devenit o femeie in toata regula si s-a izbit frontal in parapetul vietii cu ruland cu un bolid la 200 la ora. p.s. am aflat ca astazi, 05.04 este ziua ta. nu pot decat sa-ti urez "LA MULTI ANI!". extrem de amical. | |
| = multumesc pentru urare | Claudia Radu [05.Apr.08 22:10] |
| Alberto, ai fost informat bine :P. azi este ziua mea. ma bucura semnul lasat de tine la o poema care ma defineste si "redefineste". pentru fiecare an din cei 31 impliniti azi. | |