| = . | Ligia Pârvulescu [08.Apr.08 18:13] |
| "pruncii care așteaptă să-și facă drum spre țâțele tale ca niște militari desfrânați" "singurătatea își asmute câinii pe urmele noastre mirosind încă a patimă" "îți desfaci picioarele apoi încremenești ca o floare din plastic" (f f buna imagine) Cele de sus mi-au placut. Mai sunt si cateva imagini nu rele, dar comune. Si as fi vazut un final mai in forta. | |
| = Consideratii despre final | Negru Vladimir [08.Apr.08 18:41] |
| Ligia multam de parere... am fost si eu tentat sa termin mai in forta dar am simtit ca nu ar fi fost adecvat cu adevarul comun al acestui gen de intamplare... asa ca am optat sa scriu un final apolinic decat sa ma dezlantui intr-o orgie... in ultimul caz as fi uitat si poezia n-ar mai fi avut final... sau sfarsit, cum vrei sa-i zici. | |
| = nice | Leonard Ancuta [08.Apr.08 19:38] |
| mie nu-mi place inceputul, morfina nu deprima, ci doar lipsa ei. in rest un poem bun, cu imagini puternice, am remarcat si eu la fel ca ligia. | |
| = . | nica mădălina [08.Apr.08 19:45] |
| dar dincolo de imagini, inutil să mai spun și eu că unele chiar impactante, e aici un flux care trece de la implicare la stază și detașare ironică, foarte aproape de sarcasm (mai ales la final), flux susținut de hățuri abile. | |
| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [08.Apr.08 20:10] |
| un poem abil ca un sarpe, nu prea poti sa-l prinzi, se strecoara peste tot, pe sub piele, pe sub cuvinte. super. mi-au placut in mod deosebit noptile nomade. mcm | |
| = Vlad | Silvia Bitere [09.Apr.08 11:12] |
| găsesc în poemul tău imagini din Alan Parker, acel the wall... "că îți desfaci picioarele apoi încremenești ca o floare din plastic" - deși folosești o imagine statică prin floarea de plastic reușești să-ți umpli plămânii de tutun și să speri într-o lume mai bună cu flori adevărate, cu picioare vii de femeie care să-ți arate toate drumurile acela alunecoase prin care posibil să fi trecut din neatenție de detaliu. | |
| = Raspuns | Negru Vladimir [09.Apr.08 19:53] |
| Leonard... cumva ai dreptate desi eu ma gandisem sa leg deprimarea mai mult de actul de a injecta ceva iar morfina sa ofere perspectiva unui paradox prin faptul ca anesteziaza, ascunde durerea. Madalina... ma bucur ca te-ai lasat prinsa de text pana la sfarsit. Carmen... tu faci ca totul sa para un fel de sabat :) Interesanta perceptia ta. Silvia :)... comparatia este una magulitoare pentru mine deoarece incerc mereu sa fac filme si mai putin poezie in textele pe care le postez... sa vezi "Shoot the Moon". Multumiri tuturor pentru timpul acordat (n-am putut refuza niciodata un ligament licentios) si idei. | |