| = părere | Liviu Nanu [18.Apr.08 05:38] |
| Da, vin și momente ca acesta de care vorbești, în care te simți obosit, plictisit, sastisit. De regulă nici inspirație nu ai. La tine văd că se petrece tocmai pe dos, fiindcă ți-a ieșit un poem bun. Eu cred că poezia se scrie în momente de cumpănă, cînd mintea autorului o ia puțin razna, cînd imaginația îi joacă feste și ies metaforele ca iepurii din joben. Stările acestea pot fi și induse artificial sau simulate. Însă atunci, un cititor atent observă șmecheria, falsul. Totuși un soare, o floare, un piersic sau un apus pot fi motive de contemplație lirică, așa cum fac japonezii sub cireș. La fel și camerele pustii, prin care pașii îți răsună mai tare decît pe holul bibliotecii "Onisifor Ghibu" Citit, plăcut anton | |
| = da | ștefan ciobanu [18.Apr.08 09:33] |
| pentru mine poemul incepe anevoios cu primele 4 versuri, insa de la /lasă-te naibii și tu odată iubită/ totul se dezlantuie. o poezie spusa dintr-o suflare, ca o rafala. | |
| = Liviu, Stefan | silvia caloianu [18.Apr.08 10:07] |
| ai ghicit, Liviu: zilele trecute am citit pe blogul lui Marius Chelaru "Lirica nipona si spatiul virtual in Romania" (Poezia nr.1(43)/2008) si de aici, posibil, mi-a venit peisajul nipon, cu tot cu gheisha, da mi-a parut ca ar suna mai bine "balerina". poate ca nu am dreptate si conchid asta din expresia ta (de marca!) "japonezii sub cires". iata si linkul blogului respectiv: http://mariuschelaru.blogspot.com/ da, e dintr-o suflare, si poezeaua asta (am adaugat, din mers, pe site, randul "cu o noua mirare"): ma ocupam de impachetatul/ascunsul mai departe a hainelor de iarna si de revizuirea celor pentru sezonul cald. la un moment dat, am venit in fața monitorului si am scris. dupa care, un timp... abia am rezistat sa nu o sterg. va multumesc de trecere, de netacere. | |
| = . | nica mădălina [18.Apr.08 14:31] |
| pielea bronzată și zgâriată până la sânge plus câteva dintre celelalte elemente, dar doar câteva (soarele și unghiile aș alege eu, de pildă)a, prin contrastul în simplitate ar da ceva. dar astfel, așa cum e acum, prezența și a cernerii în îndoială, apoi și a mirării, apoi a balerinei, pe lângă toate celelalte, îmi dau mie una impresia de peisaj punctat într-o doară, pe fugă nu în sens de spontan, ci în sensul de pură înregistrare de elemente, de-a valma. | |
| = Madalina, nimic nu e intamplator :) | silvia caloianu [18.Apr.08 16:04] |
| Multumesc de parere, si tie, Madalina, desi mie nu mi se pare nimic alandala amalgamat, aici. | |