| = niciun tăiș nu te poate desprinde | florin caragiu [09.May.08 10:53] |
| frumoasă și tandră descifrare a risipirii... mi-au plăcut în mod deosebit: "frigul ajunge la tine cum o scrisoare de dragoste primită pe un câmp de luptă unde nu există eroi", "îți sunt destule visurile în care niciodată nu te ciocnești de ceilalți", e aici o încleștare bine dozată, transmisă cu o discreție nelipsită de insistență, de o voce bine definită într-un peisaj neîngrădit. Imageria de final este cu totul deosebită. | |
| = o părere | Vasile Mihalache [09.May.08 15:36] |
| Un poem care sună obosit, uneori cu accente de prospețime dătătoare de speranțe-"avalanșele nu te pot ține departe de primăveri", "medalie ascunsă de oasele pieptului". | |
| = Raspunsuri | Adriana Lisandru [09.May.08 19:15] |
| Florin, am gasit comentariul tau dimineata - mi-ar fi placut sa-ti multumesc face to face, la inalnirea de la Okian, pacat ca acel nefericit eveniment a rasturnat planurile...Multumesc pentru vizia si impresii. Vasile Mihalache, cred ca toti avem momente in care ne simtim obositi. Nici eu nu fac exceptie (in ciuda unui optimism intrinsec) desi aici nu de oboseala este vorba, ci de luciditate si asumare. Te mai astept. | |