| = stii... | ioana matei [17.May.08 14:03] |
| George Asztalos...cred despre poemul tau ca are multa forta in a re/construi viata si adevarul prin cuvinte...cum? chiar negandu-le (nu pe ele, cuvintele)...asta este un paradox de-a dreptul *hazliu* al scrierilor tale... cu pretuire pentru deschidrea ierbii...ce creste...si creste...si creste...deloc acoperind!... si pentru tine, ioana matei | |
| = corectare... | ioana matei [17.May.08 14:28] |
| *pentru deschiderea ierbii*...of...intotdeauna apar probleme cand e vorba despre deschidere!... | |
| = George Asztaloș, poate graba asta... | Teodor Dume [17.May.08 18:27] |
| george, îmi place poemul cu întregul poezia începe din subtitlu "vine ploaia ascunde-te sub iarbă" frumos! discursul simplu împlinește iar simplitatea exprimării adaugă un plus de valoare întregului. partea de final e deosebită "nu e nimeni de vină poate doar graba asta neapărată și mai degrabă comică de a exista uite toți trecătorii fug de ploaie în timp ce iarba stă udă ca nesimțita și crește și crește" cu bucuria lecturării unui poem bun stimă și considerație, teodor dume, | |
| = natural | Fluerașu Petre [17.May.08 19:30] |
| George, mi-a placut poemul, mai ales partea de final, care accelereaza ritmul si ofera imagini puternice, autentice. Imi plac planurile care par sa se intrepatrunda si stilul natural pe care il adopti, reusesti astfel sa te apropii foarte mult de cititor. felicitari petre | |
| = ecouri | George Asztalos [18.May.08 23:38] |
| Ioana,Teodor, Petre: gracias prieteni pentru bunele aprecieri...:) mai avem nevoie și de iarbă vorba cîntecului și de poezie între termo-phanaticele sticle de beton oțelit care ne ascund...și avem pentru că la umbra lor nu prea crește nimic sau crește artificial. iarba verde e casa poeziei. sub ea ajungem toți, indiferent cîte palate vom ridica ea va crește în continuare. luminoasă și, vorba poetului, "cocoșată de verde"...:) amicalo-drăgăstos, george cel asztalos | |