= Ștefan, da | Cornel Ștefan Ghica [06.Jun.08 21:15] |
un deja vu poetic (atât din punct de vedere al formei-tehnicii de exprimare cât și din punct de vedere al tematicii alese) interesant, cu o ușoară amprentă personală. mânuirea "ca și cum"-ului este dibace, puțin forțată (doar cât să sublinieze exterioritatea), dar care are suficientă putere de a "tensiona" citirea poeziei în partea ei de început. mi-o plăcut descrierea din partea mediană a acestei arhitecturi poetice din acel "apoi m-a luat la el acasă și mi-a dezvăluit / pe pat de moarte arhitectura melcului... / ca un vin bun, așa miroseau pereții / curbați în ei înșiși, de cărămizi de os / de var de spumă ca o măduvă ieșită / din albia scheletului". nu mi-o plăcut sau nu m-a impresionat artistic finalul; în opinia mea ar fi trebuit să te oprești la "nici oase nici măduvă nici carne". frumos. cu stimă, Cornel Ștefan Ghica | |