| = semn | Marinescu Victor [29.May.08 10:41] |
| prea multe cuvinte nu sunt de spus, trebuie doar sa intri ca sa-i simti linistea. frumos ai spus! | |
| = Victor, | Dana Banu [29.May.08 10:48] |
| ei, ei, ei, o boală urâtă mă ține în casă de câteva zile, deja am ajuns să văd colorat și înspăimântat, tot e bun și scrisul ăsta la ceva până la urmă, măcar ca terapie:)) nu știu cât de valoros din punct de vedere literar e textulețul meu, asta numai cititorul poate să o spună mă bucur că ai trecut pe aici cu semn, băiatule din strada lebedei nr.21 să ne citim cu bine, elian(adică Io, dana banu) | |
| = . | Vasile Munteanu [29.May.08 11:27] |
| deși textul, aici, nu impresionează prin stilistică, recurgând la o recuzită în drum spre clasicizare, planul ideatic îl găsesc bine susținut și suținut de o spiritualitate plasată la limita dintre sensibil și contemplativ. contribuim la sfârșitul unor lucruri și ne sfârșim între lucruri ce, deși par a se îndrepta ireversibil către o degradare comună, o ordine superioară voinței și înțelegerii noastre intervine pentru a deturna sensul și destinul acestor lucruri și acestor oameni. după cum susținea un gânditor: totul se întâmplă în virtutea unui Bine superior. am citit, Vasile Munteanu | |
| = da | Vasile Mihalache [29.May.08 12:10] |
| Un poem frumos și delicat, fără scăpări stilistice, care emană un autentic feminin greu de egalat. | |
| = în celofan albastru | Zaharia Ramona [29.May.08 12:12] |
| Spaima în ambalaj impermeabil se consumă în cele din urmă. Devine cumva mai ușor de asimilat. | |
| = mulțumesc | Dana Banu [29.May.08 15:17] |
| Vasile Munteanu, părerea ta înseamnă mult pentru mine, cum ți-am mai spus...știi să privești în interiorul cuvintelor scrise iar asta nu e la îndemâna oricui (știu că nu e chiar ok să îți spun asta aici dar m-am cam grăbit cu "supărările" pe textul lui li, nu înțelesesem prea bine ce ai vrut să spui, eh, temperamentul meu pe care tot încerc să îl îmblânzesc:))) Vasile Mihalache, mulțumesc pentru pentru semnul de lectură, mă bucur pentru aprecierea generoasă pe i-ați oferit-o acestui text colorat de aici Ramona Zaharia, poezia odată scrisă e deschisă interpretărilor, îți mulțumesc pentru semnul lăsat acestea fiind spuse să ne citim cu bine, Dana Banu | |
| = Dana, | Doru Dorian David [29.May.08 15:51] |
| Ma impinge mamona cel tanar sa umblu prin poem, de asta data pe varfuri... gandindu-ma la acel pusti... si spun: ce bine ca nu i-ai dat acea cutie a Pandorei!? Aroma poemului acum trece parca prin penelul vital al unui impresionist, darnic: "pe capac e desenată o casă verde cu acoperiș roz acoperișul abia se mai vede o cutie destul de veche îmi spun nici copacii mov care ajung până la cer nu se mai văd bine norii pufoși sunt deja ruginiți" Fermecatoare aceasta alunecare a ochiului prin peisajul deja imbatranit, transpus in culori calde... Ei tot invelisul atat de colorat... ascunde acea frica eterna: "am împachetat spaima de moarte"... da incercarea, zbaterea, iar in final induplecarea: "am urcat greu scările am deschis ușa apartamentului am pus pachetul pe masa din bucătărie și am început să mănânc din el" Intr-un cuvant am inceput sa manac din el si eu... DDD | |
| = nu-ți dau din pachețelul meu! | Dana Banu [29.May.08 16:09] |
| bătrâne,trebuie să recunosc, de când ai venit pe site mă simt mult mai ok,îmi e bine să știu că am prieteni aproape de literele mele "mamona" spui tu:)))))))) nu am mai auzit termenul ăsta din copilăria mea ardelenească auzi la el, "mamona cel tânăr":)))))m-ai făcut să râd cum nu am mai râs de mult uff, bine că nu ai luat la propriu ce am scris eu aici(ca în cazul textului lui alina livia lazăr unde cititorii au suspectat-o că vrea chiar să facă o întrunire agonicească:)))) că mă și "atârnam de grindă" iată că am început să folosesc expresii specifice ție sincer, culorile le-am așezat în poezie fără să stau să mă gândesc la semnificația lor până la urmă râdem noi și glumim dar, dragă prietene, e taaaaare trist că trebuie să murim(asta e o rimă facilă, deh, am febră) mulțumesc, mă duc să pun lupa pe ultimul tău text salut | |
| = apăi | George Asztalos [30.May.08 09:13] |
| io chiar viu să mă atîrn ge grindă pe pagina ta cu spaimă de moarte din care papi și nu dai ninik nici măcar la copchii dănuțule...:) e sublimă la extrem zgîrcenia asta a ta...și ști ce-aș face de-aș fi steluțar... nu ți-aș da ninik nici în ruptul capului...:) ca-n totdeauna destul de nebun să te citex, amical de cursă lungă, de zbor de înnotat pe jos, george cel asztalos | |
| = zburdalnicule, Asztalosule, cetitoriule | Dana Banu [30.May.08 09:32] |
| vezi că se rupe grindă ceea cu tine...geaba tot moșmondești în barbă:) mi-a merge bine azi, știi doar...ești cititorul meu care-mi poartă noroc de fiecare dată când apare, nici nu-mi trebuie steluțe că pot să mi le dau și singură, na: ******************vrei și tu? servește-te, azi sunt generoasă, da' din pachețelul meu învelit în celofan albastru tot nu dau la nimeni acum serios vorbind, se pare că textul nu doar că ți-a intrat în atenție(sunt sigură că mă citești dintr-o oarecare simpatie pentru ardelenii (auto)exilați peste munți)dar ți-a plăcut îndeajuns cât să îmi lași un semn de lectură drept pentru care spun: servus, Asztalosule, și mulțumesc Târgu-Mureș fericit, Dănuțul | |
| = Despre spaima de moarte cu gust de șofran | Călin Sămărghițan [01.Jun.08 00:24] |
| Cum lucrurile împachetate frumos și foșnitor devin mai interesante, așa face și Dana Banu învelind o abstracțiune în haina cotidiană a lucrurilor obișnuite. Cutia însăși, "cu nori ruginiți", e tentantă și nu e de mirare că o vrea puștiul. El nu știe despre spaime, el știe despre cutii colorate. Despre spaime știe poeta, care le împachetează și le despachetează din celofanele ei transparente. Le împrumtă o aromă mai digerabilă pentru cei poftiți la masa cu fărâmituri. | |
| = Călin, | Dana Banu [01.Jun.08 07:57] |
| cu mare bucurie primesc semnul tău de lectură, faptul că ești cititorul meu e cu siguranță un fapt care mă onorează Dana | |