| = fixuri, fixatii, fixari | Jipa Lavinia [30.May.08 00:15] |
| te rog schimba asta: "nu mai mă fixa atât" cu "nu te mai uita asa la mine" sau orice altceva. dar schimb-o. strica bunaciune de text care-ti merge la suflet. scrii bine, siroposule. trec. L | |
| + Repetiția ca o ciupire a sinelui nesigur de real | Vasile Mihalache [30.May.08 10:15] |
| De la un timp citim mai puțin și grăbit, de aceea mă felicit pentru clipa când s-a oprit privirea pe textul acesta. Mărturisesc orgolios pentru memoria mea de cititor de proză că de la Mircea Radu Iacoban încoace nu am mai citit un text atât de emoționant al firescului ilar, care odată transformat în obsesie devine dramatic asemenea unei avalanșe care transformă amintirea într-un fel de prăpastie sau pârtie fără întoarcere. Iar finalul este de-a dreptul oracular, premonitoriu, de o concretețe care izbutește aproape un poem: "Dar Otilia nu mă fixa. Capul îi atârna moale într-o parte. pe genunchi ținea o pungă din plastic transparentă plină cu mere verzi. Erau reci, ca și trupul ei." Cred că ești autorul cu cea mai frumoasă evoluție de pe Agonia. Nu sunt de loc un bun comentator de proză de aceea aștept cu emoție și păreri mai avizate. | |
| = nu știu ce să zic de evoluție, | alina livia lazăr [30.May.08 10:29] |
| dar da, am citit și io aseară textul și am zis în gând, păi, bravo, alberto. asta pentru că reușești să alegi cele mai fericite cuvinte pentru o DINAMICÃ vie a textului și, în plus, astfel ideea este cât se poate de limpede. există, evident și mici neatenții, cum sunt repetițiile neintenționate din care deduc că totuși un pic tot te-ai grăbit, un exemplu pe care îmi pică ochii: Mi-era teamă, Otilia în spatele meu cu privirea ei stearpă amenințându-mă cu ochii ei negri - repetiția pronumelui de genitiv "ei". nu este așa de important, dar știi și tu că aspectele astea mărunte fac diferența. este un text scris integrativ-participativ ce inspiră o senzație de prospețime, un fel de maturitate nouăzecistă, dacă vrei, o fantasmă care prinde viață încă din momentul enunțării prezenței ei în mental. cel puțin așa văd eu. poate că eroul tău se luptă cu sine, mă gândesc, în mod demonstrativ și se dimensionează experimental în Otilia, astfel încât să se poată "înfrânge". o înfrângere de care parcă are nevoie pentru a se elibera. (știu că genul ăsta de interpretări îi pot aduce hohote de râs autorului, dar, hei, mi-a plăcut să mă aplec asupra acestui text și cam asta. ) oricum, mult succes. | |
| = Ficțional și fantastic | Ioan Jorz [30.May.08 16:45] |
| Alberto, după niște "bălării"- să te citez, ai scris un text bun. O proză unde ficționalitatea este încărcată de simboluri, dacă ar fi să amintesc mărul edenic, oglinda ca paradigmă borgesiană a obsesiei reflectării morții, a anticipării acesteia. Obsesie pe care o întâlnim și în mitografiile antropologice autohtone. (Chipul unui mort, sau al unuia apropiat, drag, care va muri, zărit în oglindă, premonitoriu). Deci o proză fantastică, bine montată într-un cadru contemporan, cotidian, domestic chiar. Textul curge, aș zice, firesc, viu și nelivresc. Mi-a plăcut. Cu amiciție, | |
| = . | Alberto M. Popesco [30.May.08 21:54] |
| L, sa stii ca sunt foarte siropos :D:D:D, da' ramane intre noi, ok?! Domnule Mihalache, nu stiu daca intr-adevar reprezinta o evolutie. uneori am impresia ca ma mentin la acelasi nivel ca exact acum un an. probabil ca ma insel si am evoluat. m-as bucura enorm sa fie asa. oricum, va multumesc frumos pentru steluta. Alina Livia, sa stii ca n-am ras dupa ce am terminat de citit comentariul tau, eroul se lupta cu toata lumea, mai putin cu Otilia. Ioan Jorz, ma bucur ca esti printre comentatorii acestui text. da, recunosc, multe din textele mele sunt niste ilustre balarii, dar, intotdeauna, este loc si de mai bine. multumuri tuturor pentru citire si comentarii si nu in ultimul lui cenzorului care a plasat-o pe Otilia in stanga paginii poezie.ro | |
| = parere | Nincu Mircea [30.May.08 23:39] |
| chestia asta ce se numeste super scriere, as numio o ironie a cazului Elodiei. cel mult la asta ma duce pe mine gandul dupa ce am citi ceea ce este scris aici. | |
| = n. m. | Alberto M. Popesco [30.May.08 23:48] |
| elodia e moarta sau disparuta? dvs ce credeti: ii vor gasi cadavrul, sau se odihneste in vre-o insula edenica? merci | |
| = Merele astea verzi dau dureri de burta | Iuliana Ungureanu [31.May.08 06:18] |
| In afara de mere n-am prea avut ce alege. E ca o fuga la piata, sa vezi ce mai apuci, ce s-a mai bagat, ce se mai da..iar mie una imi da de dorit.Sacadat, cu mici metafore putin chinuite, dar nu scriu proza, ce stiu eu. | |
| = Iuliana Ungureanu din Washington D.C. | Alberto M. Popesco [31.May.08 16:28] |
| imi pare rau ca nu ai avut ce alege, pacat. sper ca data viitoare o sa fie mai pe gustul dumitale mltumesc ptr opinie, te mai astept | |
| = + | adriana barceanu [01.Jun.08 20:19] |
| remarcabil faptul ca ai fost remarcat. nu stiu daca e o imbunatatire, ai avut texte poate la fel de bune nebagate in seama. recomandarea este meritata si daca memoria nu ma inseala(si nu ma inseala;)) este prima ta recomandare pe site. mie mi-e dor si de cutitul albastru:) | |
| = adriana, adevar ai grait | Alberto M. Popesco [01.Jun.08 20:28] |
| am avut texte mult mai bune decat acesta pe care editorii nu le-au "recomandat". dar nu imi fac din asta o problema existentiala. si nu te inseala memoria deloc :D merci frumos, te mai astept | |
| = Alberto M.Popesco, ca și cum aș mușca din inima mea... | Teodor Dume [01.Jun.08 21:10] |
| de regulă nu comentez fragmente de proză, deși citesc, dar citind și recitind acest fragment m-am foit și uite că n-am putut trece prin pagină fără a lăsa o urmă de suflet...un semn fără pretenția de a fi făcut o analiză strict de specialitate. așadar, un text demonstrativ pregătit ca pentru o lecție deschisă și foarte important nu numai pentru autor ci și pentru cei care se hrănesc din cuvânt textul curge ușor. frazele sunt alfabetizate după stări. uneori simți că ai lunecat în miezul unui poem uitând că de fapt lecturezi un text de proză iar rândurile din final confirmă regulile unui poem în sine(remarcă făcută și de domnul vasile mihalache, care a aprins o stea. mă miră că din numărul mare de cititori-67o-până acum, cei cu stele în stoc, nu au rezonat înălțând câte o stea) "Dar Otilia nu mă fixa. Capul îi atârna moale într-o parte. Pe genunchi ținea o pungă din plastic transparent plină cu mere verzi. Erau reci, ca și trupul ei." nu-mi permit să dau sfaturi dar o stea de suflet, da și felicitări pentru autor! cu sinceritate, teodor dume, | |
| = in sfarsit, un comentariu ontopic :D | Alberto M. Popesco [02.Jun.08 00:27] |
| domnule Dume, dupa lupte seculare, care au durat vreo 5 comentarii offtopic, tin sa va multumesc ptr semnul lasat in subsolul acestui text. nu pot decat sa va doresc multa inspiratie si sa va spun ca va mai astept in subsolul textelor mele foarte amical | |
| = atat de putine cuvinte | Rugescu Ioana Adina [02.Jun.08 00:36] |
| Textul se desfasoara lin, cu usurinta unui evantai care se deschide si ne falfaie aer respirabil incaldurile tropicale de afara. O boare de racoare te cuprinde si ajungi sa te intrebi cum pot fi cerate imagini atat de pregnante cu atat de putine cuvinte? | |
| = RIA, asta ma intreb si eu | Alberto M. Popesco [02.Jun.08 00:45] |
| cum este posibil asa ceva?! multumesc mult ptr comentariu si aprecierile tale te mai astept oricand si oricum | |
| = Ce tot mănânci mere în fața oglinzii din baie | Cora Marin [02.Jun.08 11:43] |
| Poate greșeala a fost că Albert a aruncat cotoarele. Dacă a simțit sufletul gemând în verdele rece al merelor, n-ar fi fost mai bine sa muște mai departe pâna ori înghițea, întelegea și îmblânzea toată suferința, ori se contopea în întregime cu ea? Așa, Monica a rămas pregătind o cafea și neînțelegând de ce sunt preferate merele reci și necoapte, Otilia a înghețat alături de “punga de plastic transparent plină cu mere verzi” purtând înca pe ele vânătăile mușcăturilor unui mari iubiri, iar Albert nu mai are curajul să stingă lumina pentru a nu se arunca în ringul fantomelor aducerii aminte. Dacă mi-a plăcut textul? Știu eu ce concluzie se poate trage din faptul că am studiat până și cotoarele aruncate la coș? | |
| = foarte bine... | ioana matei [02.Jun.08 19:47] |
| sugerata o *cruda* obsesie...ramasa dincoace de moarte... | |
| = Cora si Ioana | Alberto M. Popesco [02.Jun.08 22:11] |
| da, ati ghicit, in acest tecst se afla o cruda si rece obsesie multumesc mult ptr comentarii si aprecieri | |
| = ia aminte... | ioana matei [03.Jun.08 01:38] |
| comentariile noastre (ma refer la ioana si cora...) sunt foarte diferite...obsesiile exlud aduceri aminte...poate doar de sine... | |
| = idee buna | Roxana Sonea [22.Jun.08 03:26] |
| Mai, nu stiu cum sa spun, se plang unii ca ar fi un text sacadat. Mie-mi plac la nebunie prozele clare, neimpopotonate cu tot felul de descrieri. Pe ici pe colo ar fi periat dialogul. Mi-a placut naturaletea lui -"Iesi afara, ma scap pe mine!" si ideea, sfarsitul. Mai derapeaza un pic, dar ai nimerit drumul. :) bravo, tot asa. o noua cititoare, Roxana | |
| = Roxana S. | Alberto M. Popesco [22.Jun.08 10:48] |
| iti multumesc din suflet si cu mana pe corazon ca ai promis ca ma vei citi ca pe sfanta biblie te mai astept cu drag si cu multa placere oricand si oricum | |
| = cam tarziu... | Lesenciuc Teodor [24.Oct.09 13:59] |
| ...dar trec si eu pe aici. alert, ca o gura intretaiata de aer. imi place si dialogul. wow. | |