| = Dana | Cornel Ștefan Ghica [30.Jun.08 17:05] |
| mi-o plăcut, tare mult, tabloul 3, mai ales "moartea plus câteva lanuri în care semănasem niște sperietori de toată frumusețea / vor crește ele într-un an cât toate zilele altora în 2". chiar zilele ăstea mă gândeam la elianismul care cuprinde, din când în când, ideea sentimentelor noastre, un fel de romantism care se-ntâmplă dintr-odată, fără să fie căutat, mereu de găsit acolo unde-l lași să crească. undeva, elian nu se pierde. frumos. cu stimă, Cornel Ștefan Ghica | |
| = elianism...auzi la el! nu vrei să fii criticul meu literar?:) | Dana Banu [30.Jun.08 17:19] |
| Cornel Ștefan, îți mulțumesc pentru că ai citit și mi-ai lăsat semn de lectură m-ai surprins cu "elianismul" cela atât de mult încât sunt chiar încântată, atât de încântată încât nici nu îți voi spune despre cât de mult mă enervează strofa 4 pe care am de gând să o extermin(sau nu...mai recitesc, mă mai gândesc)ups...tocmai ți-am spus:) salut, vecine, o zi bună și încă o dată mulțumesc | |
| = ochii dulci ai lupilor dimineața | Doru Dorian David [30.Jun.08 18:19] |
| Incerc o harta sinoptica, o mana cu cinci degete... si pic pic alunec intr-o palma din care timpul precum puiul de cuc isi ia zborul. "pic pic nervii ni se măcinau grațios" dar: Fericit cel care poate ridica intodeuna deasupra capului aratatorul: "cărămizile din zidul de apărare al orașului au întinerit peste noapte cum fața băiatului care spală în zori trotuarul cu detergent mirosind a mentosan și ienupăr tot astfel au întinerit ele doar zidul le ține mereu socoteala în rest o lume de margine sintetică" - relev: "cărămizile din zidul de apărare al orașului au întinerit peste noapte cum fața băiatului care spală în zori trotuarul" Alunec prin cuta/linia vietii: "cu noi era și viața și moartea plus câteva lanuri în care semănasem niște sperietori de toată frumusețea" Un timp in care respir, apoi; "aș putea chiar să fumez o țigară și să mă întorc liniștită din drum ce era întâmplare întâmplare-a rămas ce era să fie n-a fost să fie" Cand imi adun degetele crispate in mana/suflet raman cu : "tăblia mesei rotunde la care stăm împreună acum e plină de praf și crăpată doar ochii tulburi ai lupilor spre dimineață vor mai apuca să vadă hainele sperietorilor din lanurile noastre..." No.... ganduri bune! 3d | |
| = frate kalp, ochii dulci ai lupilor îi clișeu tătă ziua și...bună ziua | Dana Banu [30.Jun.08 18:53] |
| io mă dau în leagăn pe aici și tu vii și îmi spui despre ochii dulci ai lupilor și faci hărți sinoptice...iată cum veața asta devine tare fruuuumoasăă:)...adică vreau să îți zic așa(adă urechea aproape ca să pot să țip în ea): salut, bătrâne crai de curte veche, și io te citesc pe tine da' vorba lăcătușului-emir "trec mai rar cu semn prin ograda ta"(nu de alta da' îs mai aprigă la criticat 3d-ul și mi-e că te-i supăra și mă vei arunca afară prin geamul închis...țăndările nu îmi priesc:)) până una alta stăm oarecum la aceeași masă crăpată și plină de praf, ce-o mai fi om vedea...noi scriem poezele cu iz de veac trecut și alții din veacul cel nou ne citesc... dacă ne-or fi citind... și tot până una alta io nu îmbătrânesc cu una cu două și nici nu renunț la a scrie în poezele despre detergenți cu miros de mentosan și ienupăr:)) tare mă bucur să te văd trecând cu gânduri bune pe aici no, am zis servus dana PS:kalp, nu te mai semna 3d că mă apucă bolunzeala gratuit | |
| = :) | Carmen-Manuela Macelaru [30.Jun.08 19:35] |
| mi-a placut titlul, te ingheata intr-un fel. versurile pe care le citez au un iz aparte, de poem copt:):) f copt, rosu, zemos:):): mult am mai tăcut împreună/ până când străzile au prins a-și lătra înspre noi verile plictisite/ până când cenușa s-a ales veneam dintr-o direcție necunoscută aveam un fus orar îndrăzneț ochelari negri răbdarea/ cu noi era și viața și moartea plus câteva lanuri (super)în care semănasem niște sperietori. mi-a placut. mcm | |
| = Carmen Manuela, | Dana Banu [10.Dec.18 14:27] |
| zic și eu cum spunea Marina Țvetaeva prin 1913: "Aruncate prin praful de magazine, oriunde, (Chiar dacă nimeni nu le-a luat și nu le ia!), Versurilor mele, precum vinurilor scumpe, Le va veni timpul, numaidecât, – da." îți mulțumesc pentru semnul de lectură și pentru emoticonul din concluzia-rezumat(emoticonul ăla cred că e o chestie de bine, nu de altă da' văd că apare în majoritatea commurilor tale, adică e un zâmbet de bună ziua..mă gândesc) emoticonindu-mă și eu te salut cu reverență de elian :) | |
| = dana banu, tăblia mesei rotunde,... | Teodor Dume [30.Jun.08 20:39] |
| un text concis de un realism aparte. naturalețea exprimării construiește durabil,împlinește plăcut și confortabil totul, dar rămân cu etajul trei și mansarda, pe care ți-le concesionez pentru o vreme "tăblia mesei rotunde la care stăm împreună acum e plină de praf și crăpată doar ochii tulburi ai lupilor spre dimineață vor mai apuca să vadă hainele sperietorilor din lanurile noastre fluturând sălbatic în vânt" plăcut stimă și considerație, tewodor dume, | |
| = Teodor Dume, | Dana Banu [30.Jun.08 21:30] |
| mulțumesc pentru lectură și comentariu din păcate locuiesc deocamdată aici și nu puteți concesiona nimic:) oricum clădirea se află încă în construcție sau tocmai se demolează(la asta danabanu de elian se va gândi mâine) o seară bună | |
| = tablia mesei rotunde la care stam impreuna | Maria Del [30.Jun.08 22:40] |
| Dana, o poezie de zile mari, doar comentariile tale o egaleaza in explozia de piruete. "Eram ca painea aburinda stiindu-ne aproape se rotea mai abitir pamantul in piruete ample" Ai luat matura, aia zdravana, maturoiul de langa gard, nu aia delicata din casa, si, printre piruetele astea, ai mai si facut o curatenie energica peste tot: "pana cand cenusa s-a ales din psihodramele muncite cu grija". As putea cita fiecare vers...mi-au placut ca painea aburinda:)...dar peste toate... acest sentiment extraordinar al comuniunii - eu cred ca toti care vin aici au impresia ca tocmai pentru ei ai scris aceasta poezie - pentru fiecare din poetii agoniei in parte si pentru toti impreuna- sau ma rog, pentru cei care se simt aici bine veniti:)- ca un fel de dans in hora..."improvizam cu gratie firescul cel mai bun de strigat noaptea peste garduri", "tablia mesei rotunde la care stam impreuna acum e plina de praf si crapata"...dar tocmai in asta ii consta farmecul, esenta. Ce sa te-astepti de la o amarata de masa lucioasa si stearsa de praf, fara istorie adeca? (si patrata, bineinteles!) | |
| = Maria, | Dana Banu [01.Jul.08 07:23] |
| da, o poezie de zile mari(adică zile cât mai lungi de vară:)), personal nu mă împac deloc cu strofa 4 dar nu am nici timp nici chef să revin pe ea, poate peste câteva zile... comentariile mele(răspunsurile mai bine zis) sunt glumețe pentru că în general îmi place să le ofer celor care mă citesc și îmi lasă semnul lor de lectură un zâmbet, nimeni nu a murit încă din râs, de oftică și inimă rea da, uite așa încerc eu să contribui la menținerea bunei stări de sănătate a cititorilor mei:) îți mulțumesc pentru comentariu o zi bună, Maria, salut | |