Comentariile membrilor:

=  .	Vasile Munteanu [09.Jul.08 09:34]
un text ca un duș scoțian; regretabil că, involuntar, majoritatea pasajelor amintesc de filmul "Good bye Lenin"; revin.
=  buna matina	medeea iancu [09.Jul.08 09:57]
iiiiiiiiiii, i-auzi Prietenul. da? asa. asta mi-a placut foarte mult, mi-ar fi placut sa fi avut mai multe imagini din astea. Eu mă arunc pe spate în câmpia enormă de lăcrămioare. Căderea mea e ușoară, lăcrămioarele mă susțin. finalul mi-a placut iarasi, spunanad acolo ultimul vers care e chiar dragut. ce-ti reprosez, pe alocuri dinamicitatea de acest gen specifica utilitarismului. si cred ca stii unde sunt locurile.
=  forța fiarei	alice drogoreanu [09.Jul.08 10:47]
caut acum pe sub noptiere cioburi dintr-un rotund pe care l-am trăit o mărturie despre faptă caut și posibilitatea ca eu să fi visat toate astea îmi stă în gât ca o aspirină nu știu Li stăteam să mă gândesc la forță și la căldură , aparent astea două par a fi împreună dar nu mereu cât de nimic e să fii cuprins de brațele cuiva și cât de mult e să lipsești dintre ele, să-ți lipsească la modul fizic, atroce, acel spațiu acea cuprindere pasajul de mai sus m-a impresionat realmente ca un urlet de fiară rănită și fiara ar putea fi amnezia mușcându-se pe sine
=  ce apreciez eu cel mai mult	Andrei Trocea [09.Jul.08 11:05]
ce apreciez eu cel mai mult la poemul tau, dincolo de pendularea starilor si a varstelor, e vizualul. ai reusit sa iti concentrezi versul, sa il dezbraci si sa il lasi sa se plimbe, gol, deci natural, printre cititori. de exemplu: "Eu mă arunc pe spate în câmpia enormă de lăcrămioare. Căderea mea e ușoară, lăcrămioarele mă susțin." am vazut acea cadere, sau mai bine zis acea scufundare placuta, in care se imbina senzatii diferite, mirosul lacramioarelor, forma lor, de clopote in miniatura si acea moliciune a campului cu flori. cu prietenie, andrei t
=  parere	Mihai Robea [09.Jul.08 11:15]
campie de lacramioare ENORMA? "sa strangi puternic un om la piept" cu cealalta mana sau cu aceeasi? daca intelegi ce vreau sa spun cat de credibil poate fi fragmentul dinainte cand spui: "mi-am citit horoscopul si totul pare ok" ... dupa ceva atat de intim urmeaza MI-AM CITIT HOROSCOPUL SI TOTUL PARE OK. pentru mine un motiv suficient pentru a nu mai fi retinut imi a-mi spune parerea un puzllle destul de inteligent, cusatura se vede mai greu, dar SE VEDE . . cateva trucuri "literare" CONSTIENTIZATE care la mine au un efect invers abordarea prin identificare apelul la retentia minimalista "introspectie" pana la mistificare . "si tie ti-e frig, si esti prietenul meu, si NUMAI DIN ASTA VINE CALDURA" un final care imi repugna
=  erată	Mihai Robea [09.Jul.08 12:20]
/în a-mi/
=  sinceră să fiu, eu mă bucur	alina livia lazăr [09.Jul.08 18:43]
că pot să scriu, indiferent ce scrie din asta, pentru că mult timp mi-a fost frică. mult timp. de aceea, părerile voastre îmi sunt realmente de folos. vasile, dacă o să ai timp, m-aș bucura să revii. medeea, sunt în totalitate de acord cu ce zici. alice, ai zis mai frumos decât înseși cuvintele care ți-au plăcut. andrei, mi-a fost teamă că versurile cu lăcrămioarele vor fi cam plate. mă bucur că pentru tine nu. mihai, noi doi n-avem cum să ne înțelegem pentru că ultimele tale scrieri se intitulează "regatul treierătorilor" și "bouleni la răspântii". trebuie însă să am bunul simț de a încerca să-ți răspund. deși, repet, sunt convinsă că nu o să ne înțelegem. da, câmpie de lăcrămioare ENORMÃ. este, într-adevăr, un cuvânt care și-a pierdut, săracul, din valoare, dar, știi, eu am gândit că în contextul meu, el și-o va recăpăta, fără a fi desuet. adică mi-am zis, ok, dacă supralicitez și admit că e vorba de o câmpie ENORMÃ de lăcrămioare, cititorul îmi va ierta stângăcia, înțelegând că eu chiar asta vreau să vadă: ENORMÃ! imensă mare nesfârșită. clar și simplu. acolo, cu strângerea la piept, e vorba de un soi de "dizabilitate emoțională", pe care am comparat-o cu gestul unui om cu o mână de a îmbrățișa. așa, cum e el, cu o singură mână. scade asta din îmbrățișare? nu. este ăsta un lucru greu?! este. dorința de a îmbrățișa este la fel de mare, nu de dorință e vorba. ci de împlinirea ei. un handicap despre care am vrut să se înțeleagă faptul că e disperat și candid. cam așa. MI-AM CITIT HOROSCOPUL ȘI TOTUL PARE OK. și eu m-am uitat îndelung la fraza asta. am ales-o pentru firesc. pentru pământesc și firesc, deși e vorba de astre:). micile noastre nebunii, Mihai, micile noastre jocuri și credințe, alintăturile noastre. o prostie, ok. de ce să nu recunosc că în viață mai apare și câte o prostie?! mă face asta oare mai slab?! nu. chiar cred că nu. și nici nu văd cum ar putea aduce o notă proastă asupra textului, din moment ce eu, repet, mizez pe asumări. pe lucruri pe care oamenii le știu. și tocmai pentru că le știu, EU N-AM CHEF SÃ-I MINT. nu pot să înțeleg de ce îți repugnă finalul. e dreptul tău să fie așa. nu pot să zic nimic despre final. sper să mă ierți. chiar nu știu ce să zic. știi, ai zis de trucuri literare conștientizate. din păcate, aici te contrazic. într-adevăr, sunt convinsă că în mintea mea există DEJA FORMATE prin lecturi de poezie și critică, câteva repere care acționează aproape involuntar atunci când pun ceva pe hârtie. e drept, am și un oarecare control asupra unui text, tocmai datorită acestor cunoștințe. însă MULTE LUCRURI SCAPÃ. acelea sunt lucruri deloc conștientizate. acelea se văd. poate că acelea sunt și greșelile. dacă aș fi deținătoarea cât mai multor TRUCURI LITERARE CONȘTIENTIZATE poate aș scrie genial. într-un fel, Mihai, îți mai recunosc încă ceva: trucurile astea funcționează atunci când citesc ce nu e al meu. când e vorba de ceva al meu, încă învăț să tai. e cel mai bun truc. :)
=  .	alina livia lazăr [09.Jul.08 18:45]
primul rând: indiferent CE IESE din asta.
=  chiar asa sa fie?	Mihai Robea [10.Jul.08 12:40]
ai auzit de tehnici de manipulare care gestionează susceptibilități, traume, oportunisme cultivând frica, paralizia, furia, neputința, vizibile DOAR prin consecințele lor subtile în plan mental? cu singura sugestie de a reflecta și cu scuzele de a reveni sau de a fi trecut ...dar aici este vorba de literatură, fiecare scrie ce simte, despre ce vorbesc eu?
=  am luat zece la examenul cursului de tehnici de manipulare,	alina livia lazăr [10.Jul.08 12:59]
Mihai, dar asta nu are nicio legătură cu poezia și cu pericolele pe care le vezi tu în poezia mea. cât despre posibilitatea ca eu să fiu manipulată, no way! nu atunci când vine vorba de poezie. :) poate în alte chestiuni. dar nu în poezie. nu e nevoie de scuze, mi-a plăcut să vorbim.
=  -	Dana Stanescu [10.Jul.08 13:24]
mi-a placut textul asta, am rezonat cu anumite pasaje, m-am regasit in altele. mai mult de atat nici nu iti pot spune, acum in perioada in care citesc poezii, de aici sau de aiurea, pentru a citi despre mine. si cum, de cele mai multe ori, nu trec de primele doua randuri, iti dai seama ca e cazul sa las si semn de lectura.
=  Balivernizarea discursului poetic	Ioan Jorz [10.Dec.18 14:27]
Alina Livia Lazăr, ai scris un text ceva mai coerent. Din nefericire, plin de banalități, gen "câmpia enormă de lăcrămioare". Nu prea cresc pe câmpii, lăcrămioarele. Pe câmpii cresc floricele, pe care le adună copiii, ca pe "baluoanele" colorate, dintr-alt text de-al tău. Ce reușești tu, în acest text ce s-ar vrea o scriere post-post-modernă, este BALIVERNIZAREA discursului poetic, ceea ce nu-i o noutate. Mai sunt mulți nechemați care "balivernizează cu succes". Elementele de "autobiografism" sunt false, mimate, cu un pronunțat caracter epigonic. Alde Komartin, Urmanov, Baștavoi, Țupa, n-ar fi vizibili fără epigonii de serviciu, avizi după o firimitură din gloria lor, de tinichea. Cel puțin ei, au mai inovat câte ceva, au mai dat tonul la cântec, nu doar au lălăit de la "galerie" refrenele altora. Încă nu i-a legitimat nimeni pe scena literară, exceptând pe cei câțiva critici literari oportuniști, aflați în solda unor edituri, așa că nu văd de ce s-ar raporta exegeza la scrierile lor! Așa că nu văd de ce i-ai mima tu, penibil și inestetic! Sănătate! P.S.Hotărăște-te! Ești fată sau băiat? Că, iarăși, încurci persoanele! Ți-am mai atras atenția asupra acestui fapt.
=  spre seară am poftit la înghețată, dar în fine.	alina livia lazăr [11.Jul.08 00:33]
Jorz, un singur lucru vreau să-ți intre în cap: tu nu o știi pe mama și n-ai văzut cum plânge ea. atât. Dana Stănescu, așa este, ca cititori avem nevoie de acest gen de identificare de care zici și uneori ea chiar se întâmplă și zici: "e minunat, cum de nu m-am gândit la asta, și eu simt la fel. " sau ceva de genul ăsta. mulțumesc că ai trecut.
=  părere	Paul Bogdan [11.Jul.08 07:45]
Prima parte a poemului probabil este scrisă ulterior, este mai moale și mai neatent scrisă. Aș renunța la pronumele personale, simplificând fraza. -Când trebuie să mănânc și îmi așez masa atât de frumos -Mă arunc pe spate în câmpia enormă de lăcrămioare. Căderea (mea) e ușoară, lăcrămioarele mă susțin. -"Poate" în repetiție, nu cred că are vreun rost special și ascuns "Poate că dacă mi-ar veni să plâng, aș plânge în hohote," -Aș renunța, de asemenea, la adjectivul "micii". Sună a glumiță iar imaginea aceea nu merită o asemenea degradare. "Îi era atât de dor de tata încât fratele meu și cu mine deveneam invizibili. Atunci eram (micii) ei dușmani. Dacă nu eram noi, mama ar fi murit, pur și simplu, de dor de tata." -Ultimele două versuri încheie poemul patetic dar nu neapărat neplăcut. Majusculele îmi întăresc această opinie. Dacă "și"-urile din penultimul vers și majusculele nu vor să inducă ideea de suspine repetate finalizate de un urlet... probabil ai să schimbi. Per ansamblu este o poezie plină de forță, foarte bine scrisă, cu inserări de proză excelente.
=  .	Ioan Jorz [11.Jul.08 09:04]
Am cunosct doar plânsul sfânt al mamei mele, sărând cu lacrimi rântașul(prăjeala). Eu îți reproșam doar artificialitatea, prozaizarea textului. Faptul că nu reușești să fii veridică, nici în partea autentică a biografiei, nu are legătură cu plânsul nimănui. Respect lacrimile oricărei mame și sufăr pentru ele. Atât am avut să-ți spun.
=  Paul Bogdan, răspund:	alina livia lazăr [11.Jul.08 13:42]
am citit cu atenție observațiile tale și îți mulțumesc. la o analiză ulterioară a textelor, le voi lua în seamă. îți mulțumesc pentru răbdare și bunăvoință.
=  sunt de acord!	Adrian Firica [11.Jul.08 19:06]
să fie ăsta un exercițiu de bovarism!? de unde și până unde? păi, în "economia" textului, joaca e cam așa: uite bovarismul, nu e bovarismul! ... periat... cu delicatețe, textul ar deveni un "monstru de frumusețe": literar vorbind; tehnic vorbind; simbolic vorbind; și de ce nu, manipulatoriu fără acordul manipulaților!
=  Adrian Firică, sunt de acord:	alina livia lazăr [11.Jul.08 19:08]
orice text merită periat. mulțumesc pentru încrederea în ce s-ar întâmpla dacă. :) eu, de altfel, am și promis că o s-o și fac. din păcate la mine funcționează așa: detașare de text (adică să treacă timp) și apoi tăiat în carne vie ca și cum n-ar fi al meu. mă bucură când te văd aici.
=  a manca printre cuvinte	Doru Dorian David [12.Jul.08 03:02]
ma incanta acest text, desigur scris de o poeta(?), amintindu-mi ca era, a fost, a existat un personaj in " mana cu cinci degete" care se numea Josef Atila, se zicea ca este gol! da, este adevarat, l-au gasit mort si cand au bagat mana in el era chiar gol nu au gasit nimic in el! eeei bine era o poveste! dar sa incerc (esentele?) acestui text nu-i asa? ce vrea dansul(un semn de respect!) pentru poet si poezie! "Eu când trebuie să (mănânc) și (îmi așez masa atât de frumos)? și (mâncarea) arată atât de bine și când îmi dau seama că trebuie să (mănânc) iar singur... îmi vine (instantaneu) să vărs", de atata mancare! of cata "mancare" zau ca-mi vine sa mananc si cand mancarea arata atat de mancabila ...terbuie sa maaaananc, imi dau seama ca-mi este o foame de capriore... mananc si plang mananc... dar dupa ce-mi pregatesc masa atat de frumos, iata: "Pentru mine, a mânca singur e cașicum ai avea numai o singură mână.(fantastic!) Și ai vrea din toată inima să strângi puternic un om la piept.(daaa cand mananci se poate... doar nu suntem canibali!) Si brusc dup ce.... mananc ori nu mananc "Eu mă arunc pe spate în câmpia (enormă) de lăcrămioare. Căderea mea e ușoară, lăcrămioarele mă susțin." (fachirul pe cuie... infometat?) Daaaa!!! Nu nu pot sa citesc, o las pe panou... la fruntasi ori soimi ai patriei... maaai dar chiar ca imi place textul, este frumos... si nu ma lasa nimeni sa-l mananc!
=  nu scrieți, faceți sex.	alina livia lazăr [12.Jul.08 09:30]
doru dorian david, nu vreau să-ți stric buna dispoziție, dar mă așteptam să apari, pentru că, știi, în general la textele mele apar niște oameni, anumiți oameni, care sunt chinuiți de propriul lor talent, atât de tare, încât ajung la acest tip de "chronical constipation", vizibil în comentariul de mai sus. deci, doru dorian david (dacă-ți zic "doru", sună ca un alint), astea sunt MIȘTOURI. treaba ta. io-s cu poezia. acum, nici io nu sunt mulțumită de niște aspecte din textul ăsta, l-aș ascunde, dar aleg să mi-l asum și să-l discut cu oameni de bun simț. fiecare pe drumul său. nu știu unde vrei tu să ajungi, dar poți continua așa, prin subsolurile mele, e o țară liberă. puteam să zic mai multe, dar plec acum să mă controlez la medic. poeții trebuie să facă și asta. mai ales asta.
=  in patru labe	florin caragiu [12.Jul.08 10:58]
mie mi se pare o poezie credibila despre nevoia de celalalt. primul vers e o punere in scena excelenta. dupa care urmatoarele trei reusesc sa surprinda din inima lucrurilor reactiile existentiale din golul creat de lipsa celuilalt. ritualul asezarii manacarii intamplat ca si cum celalalt si raul de viata cauzat de absenta devenita un handicap. pentru ca cei doi formau un fel de om intreg, simteau o intregime a fiintarii intru deschidere. Aici iesirea din acest mal de vivre seul nu poate avea loc decat in schimbarea planurilor, in recursul la reverie, suprarealismul sau onirismul imageriei cu campia de lacramioare schimba perspectiva, caderea e sustinuta de ceea ce este mai diafan in fiinta poetului. E un moment de destindere intre doua scene pline de tensiuni si contraste puternice. Urmeaza imaginea mamei, planurile ale relatiei copii-mama si mama-tatal disparut se intrepatrund intr-un mod care intensifica efectul dramatic. se continua cu o noua evadare in virtual, o incovrigare in sine cu senzatiile aferente ale unei goliri pe dinauntru detaliate in incretiturile lor tot mai fine, pana ce nu mai „CONȘTIENTIZEZI CÃ AI ORGANE PE DINÃUNTRU”. Din starea asta se iese „în patru labe” căutând aproape ritualic „mărturia despre faptă”. Iarăși o soluție credibilă. deriva în realitatea de zi cu zi este readusă în final printr-o noua imersie la punctul fierbinte al apropierii si re-cunoasterii: „Mi-e frig de parcă sufletul meu ar fi coborât cu totul în beci./ Uite, de pildă acum, și ție ți-e frig, și ești prietenul meu, și// NUMAI DIN ASTA VINE CÃLDURA”. In concluzie, mi se pare o fresca sugestiva a vietii care dincolo de meandrele ei isi trage seva din caldura apropierii de celalalt. mai trec. cu prietenie, Florin
=  erata	florin caragiu [12.Jul.08 11:00]
in loc de "punere in scena excelenta. dupa care urmatoarele trei reusesc" a se citi "punere in scena excelenta. dupa care urmatoarele trei STROFE reusesc"
=  uf, erata 2	florin caragiu [12.Jul.08 11:02]
asezarii mancarii intamplat ca si cum celalalt AR FI DE FATA
=  .	Vasile Munteanu [14.Jul.08 09:14]
eu am tot revenit, dar nu ai spus nimic despre film...
=  da, vasile, scuze, am văzut filmul, cu mult timp în urmă,	alina livia lazăr [14.Jul.08 11:08]
am zâmbit când ai zis de asemănare, dar nu m-am gândit la film când am scris toate astea, nici nu mi-l mai amintesc bine, a fost la teve, parcă, cred că am și plâns la un moment dat:) ce să zic?! poate o să am șansa să-l revăd. mulțumesc. :)
=  m-am luat cu vorba și am uitat:	alina livia lazăr [14.Jul.08 11:09]
Florin Caragiu, mulțumesc pentru analiza minuțioasă și pentru bunăvoința de a înnobila acest text cu o interpretare. M-am bucurat să te găsesc aici.
=  .	Leonard Ancuta [18.Sep.09 06:04]
asta asa ca pt distractie: daca ai fost vreodata la cules lacramioare ai fi stiut ca nu sunt in camp, ci in padure.
=  chiar și așa, ananasul tot nu aleargă,	alina livia lazăr [18.Sep.09 12:42]
iar probabilitatea de a exista un câmp de lăcrămioare, un câmpișor, o oază sau o multiplicată dorință de multiplicate lăcrămioare, strânse ghem într-un câmp este mult mai mare decât cea din compotul tău în care ananasul face sprint sau mai știu io ce. nice try, anyway. :)
=  glossă	Adrian Firica [27.Sep.09 18:40]
ALI, hotărăște-te!, iar când o să știi să folosești corect verbul ăsta: "a fi", pe undeva, să nu mai dai titluri spectaculoase, așa cum ai suprapus o astfel de bazaconie poemului tău: "fii de partea îngerilor. fii o prismă. fii fericit.". măi să fie!, mi-am zis. am înțeles că îngerii au fii, dar și că fii ai altora fiind (îndrituiți să fie ei) sunt invitați să fie de partea îngerilor. iar aici, și din aste vorbe/verbe, când a fost vorba de: "fii o prismă" și "fii fericit", nu am mai priceput nimic! or fi fiind, tu, prismă?, o fi fiind, tu, "fericit"? apropo, tu când o "să fii de partea îngerilor o să fii prismă, așa încât o să fii fericită"? întreb, nu dau cu parul! așa că: "fi de partea îngerilor. fi o prismă. fi fericit/ă.".
=  Totuși	Ioan Jorz [27.Sep.09 19:23]
Fi - literă grecească, asemănătoare lui zero barat, cu care se simbolizează diametrul. Este corect "fii de partea îngerilor. fii o prismă. fii fericită." Ce ar putea fi greșit acolo ar fi punctul, când ar trebui semnul exclamării! Așa că, nu fi mai catolic decât papa! - unde fi nu mai simbolizează diametrul unei țevi.
=  domnule Firică, dvs aveți probleme cu gramatica, nu eu.	alina livia lazăr [27.Sep.09 20:09]
titlul acestui text este scris corect. vă rog să vă informați că nu vreau să pară că dau lecții. altfel, numele meu nu este ALI. numai bine.
=  glossa	Adrian Firica [27.Sep.09 20:44]
desigur: "fi" tu așa cum vrei să "fii". poate că și Jorz o fi călcat greșit ... într-o găleată de "aFine" ... printre altele te citez: "/ ... ca și cum ar fi stat până atunci ... /
=  .	nica mădălina [27.Sep.09 21:14]
intervin ca sa nu se lungeasca inutil imperativul lui a fi este fii forma negativa a acestui imperativ este nu fi conjunctivul, afirmativ sau negativ, este cu ii mereu (sa fii, sa nu fii)
=  glossă	Adrian Firica [27.Sep.09 22:32]
să știi că imperativ mi-aș dori a fi într-o barcă, dar numai dacă și tu vrei să fii în barcă, administrându-ți tu, evident, imperativul. la rigoare: fi de partea îngerilor. fi o prismă. fi fericită. poți fi ce vrei și cum vrei, poți să fii de partea îngerilor, oricum și prismă, dar și fericită. de ce nu?!
=  este foarte greu să accepți că ai dat-o în bară, nu?	alina livia lazăr [28.Sep.09 10:58]
Domnule Firică, cred că Mădălina trebuia să vă deseneze ca să puteți pricepe. Vă scriu mai jos conjugarea lui A FI la modurile pe care le confuzați, așa cum se prezintă ea în manualul de clasa a cincea pe care prietenește vă rog să-l consultați. Așadar, rigoarea spune astfel: Imperativ afirmativ (tu) fii! (voi) fiți! Imperativ negativ (tu) nu fi! (voi) nu fiți! Conjunctiv eu să (nu) fiu tu să (nu) fii el să (nu) fie noi să (nu) fim voi să (nu) fiți ei să (nu) fie Condițional-optativ eu aș fi tu ai fi el ar fi noi am fi voi ați fi ei ar fi Temă pentru acasă: ce mod verbal credeți că am folosit în acest titlu? Dacă răspundeți la asta cred că vi se va face mai multă lumină. Mult succes.
=  Exclam cu punct	Călin Sămărghițan [28.Sep.09 12:08]
Dacă acolo e imperativ, nu trebuia să fie cu semnul exclamării? Obligatoriu?
=  .	nica mădălina [28.Sep.09 12:16]
domnule samarghitan, nu fabricati papura cand nu puteti face nod in ea. imperativul nu necesita semnul exclamarii, mai ales intr-un text poetic, unde licentele pot merge chiar mai departe de atat. fiti mai lax putin, mai creativ. nu suntem intr-un limbaj matematic aici, nu s-a incalcat nicio axioma a gramaticii limbii romane.
=  Mulțumesc	Călin Sămărghițan [28.Sep.09 12:27]
Mulțumesc, vă recomand aceeași "laxitate", deschidere și creativitate. Înseamnă că, în virtutea aceleiași axiologii poetice, acolo poate fi și o elipsă, deci poate fi orice timp.
=  în patru labe	Corneliu Traian Atanasiu [12.May.10 13:34]
Caut, nu știu ce caut. Caut un cer trecut, ajunul apus. Cât de-aplecată e fruntea menită-nălțărilor altădată! Caut, nu știu ce caut. Caut aurore ce-au fost, țâșnitoare, aprinse fântâni – azi cu ape legate și-nvinse. Caut, nu știu ce caut. Caut o oră mare rămasă în mine fără făptură ca pe-un ulcior mort o urmă de gură. Caut, nu știu ce caut. Sub stele de ieri, sub trecutele, caut lumina stinsă pe care-o tot laud.