| + Felicitari pt proza ta! | Sorin Teodoriu [27.Apr.06 08:03] |
| O proza vie, o proza care traieste prin fiecare cuvant-imagine, prin fiecare virgula si dialog, prin fiecare descriere si sentiment nascut in gandul cititorului. Este ceva extraordinar ce ai reusit aici, exact asa a fost odata si pielea mi s-a zbarlit toata, m-am crispat din tot sufletul asta calit, asa cred eu, prin tot felul de epoci. Si uite cum apar pretutindeni cautatorii de cuvinte, de expresii, de oameni care zambesc, de gesturi si lacrimi, de animale dresate, de ape limpezi si meri infloriti, de cer albastru sau plin de nori, de frig dar si de caldura jarului din sobe. Ei, acesti cautatori de imagini si cuvinte, te-au incadrat in randurile lor incapatoare. Multi scriu astazi si scriu ca sa se linisteasca si, atunci cand inchizi ochii pentru vis, observi cu usurinta scriitori ce plutesc deasupra padurilor, livezilor, a oceanului sau a raurilor acoperite cu ceata aceea alburie si ingusta, ce zboara aiurea si in toate directiile numai in diminetile racoroase de vara. Da, asa sunt ei, acesti oameni ce pot prezenta altfel o realitate trista, posaca sau vesela, dar asta mai rar, iar ei, atunci cand obosesc, se retrag tacuti intr-o loc doar de ei cunoscut, de obicei pe langa orasele astea mari, capitale sau necapitale prafuite si pline de business men, de masini smechere, motociclete BMW si cersetori, copii ai strazii cu pungi murdare si argintii din care se trage adanc dupa care se strang repede pungile astea urat mirositoare ca sa nu se piarda nimic! iar visele vin dar trec prea repede, mult prea repede... Reusesti prin amintirea din spatele celor treizeci de ani sa zugravesti scene reale, teribil de reale. Te felicit pentru proza ta! | |
| = Amintiri | Laura Irina Cozma [27.Apr.06 12:05] |
| Am citit cu sufletul la gura fiecare rand, pentru ca la sfarsit sa plang. Amintirile mele legate de comunism sunt vagi. Era prea mica. Tin minte doar sticlele verzi de iaurt (imi placea mult iaurtul) si euforia de la revolutie, cand am rupt foile cu chipul lui Ceausescu din cartile mamei mele, care e invatatoare. Si cam atat... Va multumesc pentru ca ati impartasit cu noi amintirile acestea. Si pentru ceea ce ati declansat inlauntrul meu. cu drag, Laura | |
| = Semn | Ciuraru-Andrica Melania [27.Apr.06 13:24] |
| Toate locurile și lucrurile care sunt pline de amintiri degajă o visare îmbătătoare, făcând posibilă reîntoarcerea gândului în timp. Pline de trăire și înțeles aceste minunate rânduri ivite din noianul amintirilor. Felicitări! | |
| = Îți spun toate astea ca să nu se piardă | Dănilă Florentina-Loredana [27.Apr.06 15:15] |
| Foarte bine, Maria! Ai scos o proză destul de reușită dintr-o realitate neagră și amară ca pâinea pentru care eram călcați uneori în picioare, la cozi. Cred că ai putea broda mai mult pe marginea acestui text, sau poate îți vei prezenta amintirile sub formă de episoade separate. | |
| = aproape in fiecare dimineata | Laura Șoltuzu [27.Apr.06 19:55] |
| Eu m-am nascut in '79 insa mai tin minte cozile alea nesfarsite si plicticoase. Pe mine mama ma trimitea sa cumpar lapte si paine si iaurt si unt si si si, aproape in fiecare dimineata, asa ca am retrait acele clipe citind amintirile tale. Pe undeva fericiti sunt cei care au ce povesti, chiar daca nu amintirile cele mai frumoase... | |
| = "s-au călcat în picioare și s-au insultat. ..." | Erika Eugenia Keller [27.Apr.06 20:31] |
| fac parte din categoria oamenilor pentru care acest text "al amintirilor " inseamna o retraire.Pentru care trecutul e invaluit, aproape instantaneu, de o ceata densa si denaturanta...uitasem ...de multe ....le-am retrait acum citindu-ti textul. Felicitari! | |
| = amintiri care pur și simplu se vor spuse | Maria Dago [27.Apr.06 20:42] |
| Multumesc Sorin pentru aprecierile tale, criticile îmi fac foarte bine acum când sunt peste măsură de frustrată pentru că scriu la o carte despre emigranți, dar mă găsesc mereu cu aceste amintiri care pur și simplu se vor spuse, sunt multe și n-o să le las în întuneric. Vreau să știe și copiii mei cât de diferită a fost copilăria mea. | |
| = dupa cum le-o fi norocul... | Maria Dago [27.Apr.06 21:17] |
| Multumesc Laura Irina, Melania, Laura, Erika pentru felicitarile voastre. Loredana, am acest proiect: bucatele din copilaria mea, luate individual ca proze scurte. Unele mai vesele, altele mai triste, dupa cum le-o fi norocul... Multumesc de aprecierea ta. | |
| = Maria | Ina Simona Cirlan [27.Apr.06 22:12] |
| Citisem de dimineata pe fuga, am revenit sa ma asez din nou, in coltul camerei sa te aud povestind. Povestile astea le avem cu totii adanc infipte in carne, eu inca refuz sa mi le amintesc, va veni o vreme in care voi putea sa vorbesc despre ele. Deocamdata mi-e bine sa te ascult pe tine. Ai in sange stiinta de a povesti, Marie draga! | |
| = Ina Simona | Maria Dago [28.Apr.06 00:13] |
| Multumesc, Ina, abia astept amintirile tale. | |
| + Maria | Marina Nicolaev [29.Apr.06 21:52] |
| asemenea amintiri nu se uita...raman increstate in sufletul nostru si supureaza din cand in cand, ca un cancer al trecutului... cine isi uita amintirile e propriul sau dusman. Maria, forta cuvintelor si amintirilor continua sa ne impresioneze. | |
| + Maria | Florina Daniela Bordieanu [29.Apr.06 22:30] |
| ba se uita si n-ar trebui sa se uite, din pacate. ar trebui spuse fiecarui copil, fiecarui tanar care n-a fost niciodata trezit la 4 dimineata sa stea la coada la lapte, in ger, sau sa fie calcat in picioare pentru o jumatate de kilogram de carne. ah, cartelele, va mai amintiti cartelele? toate astea ar trebui re-amintite in fiecare zi, la fel cum ne rugam in fiecare seara sa nu. sa nu se mai intample. un text care mi-a rascolit amintirile si care mi-a facut stomacul ghem. uitasem si eu. si n-aveam voie sa uit. multumesc, Maria | |
| = Maria, îți spun un secret | Tudor Negoescu [29.Apr.06 22:38] |
| Maria, îți spun un secret: pe tine te-a iubit Cel de Sus! Am eu informatorii mei. De altfel, ai și un nume predestinat... | |
| = Marina | Maria Dago [30.Apr.06 11:20] |
| Multumesc, Marina, am scris această bucată ca reactie la afirmațiile băiatului meu cum că nu are ce mânca, când frigiderul e plin. Văd că e bună pentru mai mulți ochi… | |
| = doar experimentând poți înțelege | Dănilă Florentina-Loredana [30.Apr.06 13:26] |
| Maria, nu asta e soluția cu copiii. Oricît le-ai povesti, tot nu vor înțelege, chiar dacă te cred. Nici nu-i învinovățesc...când bunicul îmi povestea că uneori, în război, căutau boabe de porumb în balega de cal, pentru a le mânca, credeam că ori nu-i întreg la minte, ori își bate joc de mine. Am îneput să cred această poveste abia cînd am auzit-o și de la alții. Dar eu tot cred că n-aș fi făcut așa ceva.:) Fiul tău, ca să nu se mai vaite de lipsuri, ar trebui să meargă în schimb de experiență:) Știu câteva adrese, dacă te-ar interesa. Dar sunt convinsă că știi și tu. | |
| = v-ati ascunsa pana dimineata. | mardale stefan [30.Apr.06 18:09] |
| Mi-e mi-au plkacut cozile.Trebuia sa mergem de cu seara. Lasam sacosa si dupa aia de-a v-ati ascunsa pana dimineata. Te felicitpt. initiativa ta cu romanul.Succes! | |
| = Florina Daniela | Maria Dago [30.Apr.06 16:44] |
| Florina, mulțumesc pentru cerul senin pe care l-ai trimis. Se încălzește afară, se topește zăpada și au dispărut cozile. | |
| = Tudor | Maria Dago [30.Apr.06 20:58] |
| Tudor, e frumos la mine-n fereastră când treci pe aici. Și mai frumos când pui cuvintele acelea; nu știu dacă mi se cuvin… | |
| = e clar că ți se cuvin... | Tudor Negoescu [30.Apr.06 21:22] |
| Toate cuvintele își au rostul lor. Noi trebuie doar să le decriptăm. Dacă Îi promiți că nu uiți de unde ai plecat, e clar că ți se cuvin... | |
| = promit | Maria Dago [18.May.06 16:02] |
| promit cu inima, cu mintea si sufletul | |
| = facă-se voia lui! | Tudor Negoescu [18.May.06 17:45] |
| atunci, să fie primit! | |