| = întotdeauna cînd taci se face lumină | Fabian Anton [08.Aug.08 20:39] |
| Dragule, întotdeauna cînd taci se face lumină. Întotdeauna merele sînt în coșul de nuiele al sufletului. Totul e să le vezi și să le simți gustul. | |
| = asculta poezia in lectura autoarei | Alberto M. Popesco [08.Aug.08 20:55] |
| draga dana banu, permite-mi sa-ti spun ca eu consider acest poem foarte lalait. sper sa nu te superi si sa ma ameninti cu pumnii ca ultima oara cand ti-am spus ca ai scris o balarie. deci, viziunea mea urmatoarea: camera ori nu o mai recunosti, ori nu-ti mai aduci aminte de ea. en fin, prima strofa mai e cum mai e, dar a 2a e catrastrofa total, balaria balariilor. sa te ascunzi in trupul tau, de parca ar fi singurul loc... deci, ai vrut poate sa spui: sa te ascunzi in tine. bun, mai departe, infloresc cele 1000 de flori negre ale noptii si apoi vine chestia asta de clasa gradinita: istoria lor ramane nescrisa... eu nu-i vad logica, poate ca suna frumos cand reciti, dar asa e fics vacs. zgomotul marilor orase e infernal, merele cazute pe caldaram produc un zgomot insesizabil. nu stiu, trebuie mereu sa cauti tu chestii de astea care sugruma cititorul: ultima respiratie care va fi mereu cea dintai??? si strofa de final zici ca-i pastel de alecsandri: urme pe zapada, fum... n-am inteles nimic, ce legatura are restul poemului cu finalul, se rupe, daca in prima partea vorbeai civilizat de o camera, acum apar ziduri, zapezi, fumuri sa stii ca efectul unei poezii nu consta doar in recitari cabotine, mai trebuie si ceva poezie adevarata foarte amical | |
| = Fab, | Dana Banu [08.Aug.08 21:02] |
| ți-am mai spus... tu mereu ai dreptate eu mereu tac și te-ascult îți mulțumesc | |
| = "țesătura cea rărită a sufletului " | silviu viorel păcală [08.Aug.08 22:10] |
| ce puteam eu să rețin decât despre o plasă cu care îl poți prinde pe dumnezeu | |
| = Viorelule, | Dana Banu [08.Aug.08 22:17] |
| ca întotdeauna spui cuvinte puține care se multiplică și devin semne de un real strălucitor o seară bună, prietene, dana | |
| = Dana Banu | Adriana Giurcă [09.Aug.08 04:33] |
| fara sa ma formalizez prea mult si asumandu-mi si io riscul pumnilor mai sus mentionati- cu mentiunea ca nu stiu daca vor veni foarte amical din partea lui Alberto sau foarte spontan din partea ta- iti zic ca mie-mi placu :) | |
| = Adriana, | Dana Banu [09.Aug.08 08:39] |
| dacă ți-a plăcut nu pot decât să îți spun că mă bucur așa cum mă bucur să știu că mă citești încă și că nu te-am dezamăgit cu drag, dana | |
| = hapciu | mihai amaradia [10.Aug.08 10:56] |
| frumos mi-a placut | |
| = noroc | Dana Banu [10.Aug.08 10:57] |
| și mie | |
| = da - un text puternic! | Marius Surleac [10.Aug.08 12:15] |
| Textul dispune de o multitudine de imagini, de vizual. Descrierea minutioasa da putere textului. Acum, daca imi permit sa dau un raspuns lui Alberto: Alberto, ca sa iti explic viziunea mea despre text, in poema vei gasi o insiruire de elemente expresioniste si simboliste care probabil le poti vedea daca esti foarte cunoscator in ale poeziei. Mai mult decat atat, poemul este mai mult scris sa arate asemenea unui tablou in relief, o natura statica poetica daca ma pot spune asa. Acest text, est un tablou care cuprinde toate acestea. Eu l-as pozitiona ca un Gauguin poetic daca intelegi ce vreau sa spun. Cat despre copilarii, e bine sa mai avem si scapari din acestea. Daca vei vrea sa fii mereu matur, vei pierde din naturaletea scrisului Alberto. In final, un text bine structurat, gauguinistic, plin de culoare si naturalete. Felicitari Dana! | |
| = Marius, | Dana Banu [10.Aug.08 12:35] |
| sincer îți spun că nu mă gândeam până în acest moment că textul ar putea fi gauguinistic:) dacă ție ți se pare așa, așa este. Știi, orice poezie primește până la urmă lumina ochilor care o privesc... nu pot decât să îți mulțumesc pentru fidelitatea cu care mă citești, mi-am dat seama că apreciezi scriitura mea, faptul că ai tradus în engleză deja 4 sau 5 dintre poeziile care fac parte din grupajul de Scrisori pentru Mutti mă onorează te rog să mă crezi, că nu vorbesc aiurea prin tramvaie agoniste, înseamnă mult pentru mine să știu că am cititori atât de atașați de literele mele, sper să nu te dezamăgesc nici de acum înainte o duminică frumoasă, blândule cititor, dana | |
| = parere | Rodica Vasilescu [09.Oct.12 17:25] |
| mie mi-a placut foarte mult cu exceptia sufletului din strofa 3. mergea orice in afara de suflet asa cred. si spun asta din cauza ca restul poemului seamana ca un mers printre nori si printre campii arse cu capul drept, cu ochii privind continuu catre departari, insa in momentul in care apare sufletul, privirea se coboara. si finalul e foarte reusit datorita faptului ca nu ai abuzat de antiteza noaptea/zi sau ma rog lumina/intuneric, ci te-ai folosit de ea intr-un mod subtil. | |
| = sufletul lui de suflet | Dana Banu [11.Aug.08 19:02] |
| să-l las mi-e mai ușor, să-l scot mi-ar fi prea greu îl las...deși am încredere în privirea ta asta e o poezie care îmi seamănă...e imperfectă mulțumesc, unule, pentru semn tare mă bucur că mă citești, așa să știi salut | |