| = O scrisoare plină | Călin Sămărghițan [08.Sep.08 07:05] |
| Regăsesc aceeași atmosferă plăcută, creată mai ales cu ajutorul multelor expresii poetice care imprimă o certă valoare estetică poeziei: "soare mai iertător/ cu cei singuri", "iubiri născute din aceeași mirare", acel cuib de noapte al umbrelor și al secetei, ineditul personaj "vânzător de lumină" introdus retoric, "secunda călătoare pe creasta potopului", "puntea îngustă spre moarte". O scrisoare ce rămâne mărturie privilor târzii, retrospectivă a trecerii. | |
| = îngusta punte | Silvia Goteanschii [08.Sep.08 09:56] |
| marea trecere - subiectul dominant al poeziei de astăzi, subiect tratat într-o manieră personală și estetică și de către Adriana Lisandru. îmi place mult titlul și ultima strofă:cea mai îngustă e puntea arcuită spre moarte pe acolo nici sfinții nu pot merge alături | |
| = Călin | Adriana Lisandru [08.Sep.08 09:27] |
| e bine sa gasesti pe cineva langa cuvintele tale, in crudul diminetii. multzam. | |
| = trecem și noi! | Marius Surleac [08.Sep.08 10:00] |
| Foarte bine construită această scrisoare spre treceri, flux lent de o sinceritate covârșitoare a sentimentelor, relaxare în atemporalitate. Mi-a plăcut în special ultima strofă: "cea mai îngustă e puntea arcuită spre moarte pe acolo nici sfinții nu pot merge alături." - câtă imaginație!!! cu plăcerea lecturii, Marius | |
| = bine condensata... | ioana matei [08.Sep.08 13:02] |
| in textul tau ideea trecerii (de unde?...inspre ce?...)...a efemerului si infrangerilor ...si cine le cuprinde pe toate? in orice caz, nu lumina care aici pare sa fie vanduta sau cumparata ca o prostituata...intr-un univers inchis de deznadejde...un poem reusit, al carui strigat parca raneste sunetul intr-o frunte bolnava de moarte..."nu am mărunt omule"! | |
| = Silvia, Marius | Adriana Lisandru [08.Sep.08 12:06] |
| da, ultima strofa... multumiri, prieteni. | |
| = completare... | ioana matei [08.Sep.08 13:05] |
| a nu se intelege ca nu mi-e clara sugestia *sarlatanului* vanzator de lumina...voiam sa spun ca lumina prostituata e acea lumina ignorata, lumina ce nu poate fi vazuta de cel orb... | |
| = Ioana Matei | Adriana Lisandru [08.Sep.08 16:54] |
| imi place sa am un cititor ca tine; intotdeauna vii cu interpretari care pana si pe mine ma surprind insa, da, ele exista, indiferent de intentia autorului! | |
| = unicitate | florin caragiu [08.Sep.08 19:16] |
| Gasesc aici un frumos poem despre schimbare, singurătate și unicitate, înaintea trecerii, de o muzicalitate si curgere a ideilor foarte reusite. frumos ai pus intoarcerea inaintea trecerii, ca o pregatire printr-un anume viraj existential intampinat si din afara: când te vei întoarce vei găsi aceste cuvinte/ poate pasul tău va fi altul atunci poate soarele mai iertător/ cu cei singuri". Apoi poetizarea acelei revelari finale a unicitatii eliberate din generalul indistinct: "nu există zile aidoma cum nici iubiri născute din aceeași mirare/ nu poți ști în ce cuib îți vor adormi peste noapte umbrele seceta". Pasajul urmator atrage prin ineditul negotului cu lumina sau timpul-lumina. finalul e de asemeni o rezolvare fericita a tensiunii poetice printr-un contur pe de o parte ferm si pe de alta pierdut spre infinitul unei taine mai presus de intelegere. "cea mai îngustă e puntea arcuită spre moarte/ pe acolo nici sfinții/nu pot merge alături". Da, o poezie echilibrata ca ritm si cu o sugestivitate iconica aparte. ma bucur sa te citesc. cu prietenie, Florin | |
| = Florin Caragiu | Adriana Lisandru [09.Sep.08 12:07] |
| Incantata sa vad ca nu m-ai ocolit. Multumesc pentru analiza atenta si sensibila a textului. | |
| = poem .... frumos | Adrian Firica [09.Sep.08 22:14] |
| am găsit: ".... aceeași atmosferă plăcută, creată mai ales cu ajutorul multelor expresii poetice care imprimă o certă valoare estetică poezie... (Călin Sămărghițan [08.Sep.08 07:05]; "marea trecere - subiectul dominant al poeziei de astăzi, subiect tratat într-o manieră personală și estetică" ...(Silvia Goteanschii [08.Sep.08 09:56]) "... un frumos poem despre schimbare, singurătate și unicitate, înaintea trecerii, de o muzicalitate si curgere a ideilor foarte reusite. frumos ai pus intoarcerea inaintea trecerii, ca o pregatire printr-un anume viraj existential intampinat si din afara: când te vei întoarce vei găsi aceste cuvinte/ poate pasul tău va fi altul atunci poate soarele mai iertător/ cu cei singuri". Apoi poetizarea acelei revelari finale a unicitatii eliberate din generalul indistinct: "nu există zile aidoma cum nici iubiri născute din aceeași mirare/ nu poți ști în ce cuib îți vor adormi peste noapte umbrele seceta". Pasajul urmator atrage prin ineditul negotului cu lumina sau timpul-lumina. finalul e de asemeni o rezolvare fericita a tensiunii poetice printr-un contur pe de o parte ferm si pe de alta pierdut spre infinitul unei taine mai presus de intelegere." (florin caragiu [08.Sep.08 19:16] ... îți fac o propunere, rușinoasă: prin și până peste sunt așa de mulți antemergători încât când te vei întoarce vei găsi aceste cuvinte ale tale altminteri: “hei trece un vânzător de lumină și mă strigă pe nume nu am mărunt omule spun doar secunda călătoare pe creasta potopului ‘ngustă e puntea arcuită spre moarte pe acolo nici sfinții poate pasul tău va fi altul soarele mai iertător nu există zile aidoma - iubiri născute din aceeași mirare - în ce cuib îți vor adormi peste noapte umbrele seceta" | |
| = Domnule Firica | Adriana Lisandru [09.Sep.08 22:22] |
| cred ca e prima oara cand ma simt onorata de o propunere asa rusinoasa. si nod ati facut cuvintelor mele sabia intelesului va cadea intr-o zi cum nici intelesuri aidoma din aceleasi cuvinte nu sunt. :) multumesc. | |