Comentariile membrilor:

=  foarte foarte sincer poetului cu stagiu	Silvia Goteanschii [10.Sep.08 19:00]
vi se pare cumva că acesta este un text mai bun? iluzii aveți texte bune, nu pot să neg, dar acesta are extraordinare note banale -cântecul de leagîn zic - cu ochii în lacrimi ți-am simțit cântecul / întâia dată m-am simțit singur zicerea e salvată doar de ultimul vers - în noaptea hiperboreană din pântec dar după cum se vede, nu de tot
=  er	Silvia Goteanschii [10.Sep.08 19:00]
leagăn
=  Poate la o nouă lectură...	Ioan Jorz [10.Sep.08 19:28]
Silvia G, ești sigură că nu ai citit "la nervi" poemul acesta? Chiar așa, n-are nicio valoare? Te rog să-l recitești, făcând abstracție de autor și comentariile sale "răutăcioase", și să-mi spui, sincer, că e un text slab. Salutări!
=  tot eu	Silvia Goteanschii [10.Sep.08 19:57]
Ioan Jorz, eu nu sunt o fire răutăcioasă și răzbunătoare, eu nu am spus că nu are "nici o valoare" aveți texte care merită laurii, de exemplu: "autoportet la vârsta disperării" sau "portret sub flori albastre", dar trebuie să recunoașteți că aici scârțâie poezia aveți convingerea că un poet afirmat al literaturii nu poate scăpa pe ici pe colo expresii banale?
=  ???	Silvia Goteanschii [10.Sep.08 20:15]
uitasem , dacă dumneavoastră considerați poemul meu lipsit de orice talent poetic sau neputincios în trezirea vreunor emoții, de ce v-ar interesa o nouă recitire a tristului cântec de leagăn? subsemnata ar fi acceptată în lumea boemă a poeților realizați cu comentariul ei "neînsemnat" ?
=  Orice părere este importantă	Ioan Jorz [10.Sep.08 20:27]
Silvia, candoarea și sinceritatea ta mă dezarmează. Orice părere este importantă, cel puțin pentru mine. Așa cum am mai afirmat, scriu pentru oameni, nu pentru câini. Un poet este un cititor avizat. Ne mai citim.
=  daca orice parere este importanta	Adriana Lisandru [10.Sep.08 20:42]
imi ingadui sa am si eu una. un text reverberand de tandrete. simplu si sculptural, in acelasi timp. M-a dus cu gandul la o posibila reprezentare a Pietei, una anterioara conceptiei. frumoasa "noaptea hiperboreana". excelenta imagine.
=  O altă "Pieta"!	Ioan Jorz [10.Sep.08 21:14]
Adriana Lisandru, este foarte interesant comentariul tău. De ce nu o "Pieta" cu pruncul în pântec? Mă bucură să am un cititor așa de sensibil și interesant. Cu prietenie,
=  Nu de data asta, Silvia...	Victor Potra [10.Dec.18 14:27]
Silvia, cu toată simpatia pentru tine, nu îl poți contra pe Jorz la textul ăsta. Ți-o spun ca un prădător care îl pândește de ceva timp, cam de când niște "piticoanțe" au ratat întâlnirea cu el. Desigur că unele dintre comentariile lui sunt enervante pentru, că fac apel la autoritatea de poet consacrat (eu am în plan să cumpăr trei cărți de el, doar că nu le-am găsit în librării...) și există o dorință larg împărtășită de a-i mai tăia din nas. Dar nu pe textul ăsta! E bun, n-ai ce-i face, are și imagine, și reverb emoțional, m-a atins și pe mine, care nu sunt un consumator tipic de poezie. Dacă cineva cu talent poetic și-ar aminti perioada petrecută ca făt în pântecele mamei, probabil că așa ar picta visul cald al ființei fizic în ființarea maternă, și revelația dualității, deci a singurătății, suntem unul într-altul, deci unul și altul, pentru că-ți aud cântecul... Domnule Jorz, cu plăcerea lecturii, și cu regretul că de data asta, nu... Vorba dumneavoastră, ne mai citim... :)
=  Victore te salut	Silvia Goteanschii [10.Sep.08 22:12]
iarăși mi se răstoarnă comentariul dacă am considerat să fac câteva observații, nu înseamnă că e un poem rău uf, m-am întors de câteva ori pe aici și după alte recitiri chiar a început să-mi placă, plec, ca să nu mă mai considerați dușmanul poeziei jorziene noapte bună
=  Victor Potra, aștept!	Ioan Jorz [10.Sep.08 22:26]
Victor, e frumos ce spui tu aici. Mulțumesc! Cât despre vânătoare, dacă e "pe bune", nu va fi cu supărare, doar că bătrânul cerb are și coarne - din acelea de os, are și copite, iar pentru că e fumător, n-are chef de fugă. Așa că antrenează-te pentru maraton, dar nu neglija nici "suta de metri"! Sigur ne vom mai citi. Cu amiciție, P.S. Apropo de "piticoanțe", chiar mi-a plăcut comentariul acela, avea umor. N-am răspuns pentru că nu era textul tău iar autorul părea deranjat de multe, doar de comentariul meu nu.
=  *	Andrei Trocea [10.Sep.08 23:51]
cu sinceritate spun ca parcurgand prima data poemul n-am fost ispitit sa-l retin. dar aici a fost greseala mea. de obicei nu citesc titlurile si nici nu prea le acord insemnatate. am crezut ca e DOAR un poem de toamna si atat. vazand acum subtitlul totul a capatat sens. ciudat insa ca transformarea a fost totala, fiecare cuvant si-a definit rostul, intregul a fost straniu si dureros (raportandu-l la experiente personale). acea "pipaiala placuta" spune totul. n-as putea zice ca e candoare, gingasie, dor. habar n-am. e o alta senzatie cu care plec de la tine, acum, desi recunosc ca ma-ntoarce cumva la scorburile mele. cu prietenie, andrei t
=  Silvia G, eu nu-ți "răstorn" comentariul	Ioan Jorz [11.Sep.08 08:38]
Te-am rugat, într-un comentariu anterior, să recitești poemul, convins fiind că până la urmă vei găsi și ceva poezie acolo. Mă bucură că ai găsit, mă bucură și cuvintele tale pentru care îți mulțumesc! Cu amiciție,
=  Incercare de a canta	razvan rachieriu [11.Sep.08 14:14]
Acolo, în pântec, pe când erai făt, ai învățat prima dată ce este cântecul “fără sunet, fără culoare, miros”, astfel că atunci când ai țâșnit din vagin primul lucru pe care l-ai făcut a fost să țipi – pentru tine era o încercare neizbutită de a cânta.
=  Pe lângă scrieri, razant și distanți...	Ioan Jorz [11.Sep.08 14:22]
Andrei, de câte ori nu trecem pe lângă texte ce ar merita citite cu mai multă atenție. Și nu numai pe "Agonia"... Nu le poți citi/comenta pe toate, importantă este lectura, chiar și aleatorie. De multe ori am citit scrieri demne de a fi remarcate, valoroase, și dacă n-am lăsat un comentariu a fost fie lipsa dispoziției necesare, fie considerentul că au fost destui cei care au comentat favorabil. Îți mulțumesc, pentru trecere și semn! Cu amiciție,
=  Grăbit, spre vagin...	Ioan Jorz [11.Sep.08 17:56]
Răzvan, da, pe un palier rudimentar al comprehensibilității, se poate spune și așa. Strigătul, scâncetul de la naștere, dizarmonic și disperat, anunțând o nouă moarte - chestiune de timp și destin, nu este "o încercare neizbutită de a cânta" ci chiar un câtec de lebădă, anticipat. Dar până acolo mai era o noapte hiperboreană, în pântec, dinainte de călătoria de-o viață. Tu, grăbit, ai ajuns direct la vagin. Ne mai citim!
=  doar o părere...	Teodor Dume [11.Sep.08 19:14]
un poem bun și interesant. pe mine m-a prins și nu pot să spun decât c-am rezonat. oricât de dificil ar fi unghiul din care privești, starea poate creea situații care obligă la meditație și perceperea momentului ca atare. "ca și cum ți-ai fi dezbrăcat, deodată, pielea caldă peste mine... pulsând, pulsând în gerul material, ți-am simțit cântecul, mantie de carne învăluindu-mă ca o cușcă..." citit cu plăcere, teodor dume,
=  La vârsta seninătății lirice	Ioan Jorz [11.Sep.08 20:40]
Teodor, discret, sensibil - ca întotdeauna, mi-ai/ne-ai cam lipsit în ultima vreme. Da, am avut o noapte în pântec la care mai medităm, la o vârstă a seninătății lirice, cu nostalgie dar fără regrete. Mă bucur pentru revenire, pentru semn și pentru gânduri. Mulțumesc! Cu prietenie și prețuire,
=  comparatie nefericita	Traian Rotărescu [11.Sep.08 23:54]
ți-am simțit cântecul, mantie de carne învăluindu-mă ca o cușcă... Foarte departe de imaginea ïnvaluirii cadrul rigid al unei custi (inclusiv toracice) cadru care isi decupeaza pana si proiectiile propriilor umbre. Nici macar daca, sa zicem, gratiile custii ar incepe sa se topeasca, capatand maleabilitatea cerii, pana la mantie mai e cale lunga. Cine ar accepta, totusi, versurile de mai sus ar trebui sa se gandeasca la o cusca de carne, corespunzatoare mantiei... Doar daca va identificati cu respectiva cusca urmand a fi acoperita de esarfa unui iluzionist, caz in care comparatia cade.
=  A murit elanul, a rămas doar papagalul...	Ioan Jorz [12.Sep.08 08:27]
Traian Rotărescu, încerci să fii ironic sau chiar n-ai priceput nimic? Poate doar încerci să plătești o poliță la comentariile pe care le-am făcut la acel eseu comic-fantezist, cu elanul și papagalul. Dacă luăm ad-literam cuvintele unei poezii n-ajungem nicăieri, pentru că: "S-o fi scriind matematica cu cifre, dar poezia nu se scrie cu cuvinte! Cucurigu gagu!" Am citat, din memorie, pe autorul "Necuvitelor", Nichita Stănescu. Ne mai citim! Sănătate!
=  fara fumigene	Traian Rotărescu [12.Sep.08 10:46]
Nu incercm sa fiu ironic, ci doar sa va comentez. Ironia este a custii falfaind ca o mantie de carne. Am aratat si ce anume mi-a atras, nefavorabil, atentia dar se pare ca nu era cazul sa incep, din moment ce nu sunteti dispus sa va sustineti indoielnicul punct de vedere. Daca nu faceti fata parerilor in care nu vi se canta in struna, fiindca inaitea mea comentatorii nu va criticasera, mai bine opriti sirul comentariilor, veti fi, in consecinta, mult mai linistit.
=  Sunt mâhnit din cauza acuzelor	Ioan Jorz [12.Sep.08 19:17]
Traian Rotărescu, atât te-ai învârtit pe lângă poem, pe lângă mantia de carne, încât ai construit cușca, ai tras-o la temă - cum spun rebusiștii, ba m-ai și vârât în ea. Și tot tu faci pe supăratul? Ce puteam să-ți răspund? Nu mă deranjează comentariile cu accente critice, nici măcar cele răutăcioase. Vei observa, "frunzărind" câteva texte de-ale mele, că am răspuns tuturor celor care au găsit de cuviință să lase un semn de lectură, exceptând pe cele off-topic. Vei mai observa că nu comentez decât pe text, pe scriitură. Așa că...
=  +	Silvia Goteanschii [12.Sep.08 19:30]
Domnule Jorz, să mori de râs nu alta eram prima care am venit cu critica asupra acestui text iar acum sunt vizitatorul 308 opt și vin să vă spun: nu face să vă mâhniți eu, după a cincea recitire cred, am venit să o laud pentru candoare și armonie bună seara
=  Ciomagul criticii literare	Ioan Jorz [13.Sep.08 08:29]
Silvia, mulțumesc! Revenirea ta a fost ca un balsam peste sufletul meu mâhnit. Câte texte literare nu devin victimele unor lecturi supeficiale? De câte ori "aparatul critic" nu se reduce la o simplă și noduroasă bâtă? Cu simpatie,
=  deci există ...	Alex Șulai [15.Sep.08 07:08]
Caldă. De un roz-pal conturat de mult, mult alb plus mici fire de galben... Îmi pare rău dar eu nu mă pricep atât de bine la cuvinte, nici nu am pretenția, precum cei de specialitate. Totuși atunci când o poezie sau niște rânduri de text îmi stârnesc imaginația plastică, atunci este minunat. Mulțumesc pentru imaginea plastică. Am să vă citesc cu interes.
=  Eidos-ul, dincolo de cuvinte	Ioan Jorz [15.Sep.08 08:38]
Alex, uneori mi se întâmplă și mie să văd un text, plastic, și asta mă bucură, pentru că am convingerea că am citit o scriere bună. O imagine, uneori, face mai mult decât o mie de cuvinte. E un adevăr, nu un slogan publicitar. Am prieteni plasticieni/sculptori și chiar m-am încumetat în două, trei, ocazii să vorbesc la vernisaj despre lucrările lor. Mă bucură că ți-a plăcut poemul și l-ai "văzut", eidetic. Cu amiciție,
=  părere	Liviu Nanu [15.Sep.08 10:15]
Mie mi se pare un poem bun. Consider că o poezie trebuie simțită în întregul ei și nu judecată pe părți, analitic. Autorul se vede că are exercițiul condeiului, textul este aproape perfect în construcția lui. Ca să fiu și puțin cîrcotaș, pot spune că aș fi ales altceva în loc de „pipăială plăcută”, „plăcută”, mai ales, nu-mi sună mie bine. La fel și cu „cu ochii în lacrimi”, care mi se pare puțin forțat, aș fi ales o metaforă aici. Cu scuze pentru deranj al 417-lea cititor, anton
=  Un lector avizat	Ioan Jorz [15.Sep.08 16:21]
Liviu Nanu, bucuros de "deranj". Observațiile tale sunt demne de toată atenția, și nu sunt vorbe de complezență. Chiar mă gândesc la cele sugerate în comentariul tău, pentru o variantă finală a poemului. Îți mulțumesc și te asigur de toată prețuirea mea. Cu amiciție,
=  +	Dana Huțanu [04.Oct.08 23:28]
Buna seara. Atat poezia cat si titlul imi povestesc despre netimpul in care fiintam in sanul atavic al lui Avram. Limbajul voit simplu ma duce cu gandul la perceptia imaginativa, intuitiva si inspirata a mamei de catre copilul nenascut. Notiunea de "cusca" creeaza surprinzator de bine senzatia de ocrotire si totodata primul contact cu lumea materiala, contact caruia ii succede frumos si logic prima tresarire a constientei si prima senzatie de singuratate. Referitor la "pipaiala placuta", sunteti iarasi foarte aproape, lipsindu-va doar (firesc)cuvintele si as spune ca senzatia este unica si seamana cu zbaterea rapida a unei aripi de fluture, sau cu o rasuflare "pripita" si calda de fluture. :) Asa. Ultima strofa inconjoara cumva senzatia de singuratate din Hiperboreea atavica, rece si innegurata. Si nu mi-e clar (poate fac o confuzie) cum poate noaptea constiintei din pantec sa fie rece-nordica, "pulsand in gerul material".
=  Poeții, și întrebările lor încuietoare...	Ioan Jorz [07.Oct.08 19:36]
Dana H, scuze pentru răspunsul întârziat! Mulțumesc pentru lectură și comentariu! M-ai făcut să-mi recitesc poezia, pentru a răspunde la acea întrebare a ta. Cântecul pulsa în gerul material, noaptea hiperboreană acentuează senzația de singurătate doar, nefiind sinonimă cu frigul, așa cum nici Hiperboreea nu este sinonimă cu ceva. Cu amiciție,
=  Ioan Jorz	Corina Gina Papouis [08.Oct.08 17:12]
Cu experienta mea in neonatologie si cu mina pe inima salut acest text!:) Este perioada pe care nu ne-o aducem aminte, pe care cei de azi si-o pot oarecum imagina cu ajutorul unui scan/ ultrasound, dar pulsatia aceea surda a 'mantiei de carne ce ne invaluie ca o cusca' e atit de frumos si unic redata aici. Pina si faptul ca lacrimile la noul nascut nu apar decit dupa o perioda trebuie mentionat! Acele lacrimi pe care le simti dar nu le poti plinge! Cred ca nu spun nimic nou, dar a trebuit sa las si eu un semn! Un text superb! Cu prietenie, Corina
=  Fleosc!	Nan Florian [08.Oct.08 19:11]
Doamne …adică, domnule Jorj … mărturisesc, ca la spovedanie, că de mult n-am mai râs cu atâta plăcere. Eu am intrat în pagina dumitale dintr-o imaculată greseală și nu doresc decât a întări spusele matale, că într-adevăr cântecul de care amintești, în frumosul text, nu are sunet și nici miros ori culoare, de m-a dus gândul la săpunul cheia de pe vremea … Dar eu zic din subtextul poezie (ca are ea și așa ceva, nu mă înșeli matale pe mine, cetitor cu vechime ce-s) și din lecturatul de printre rânduri, că e o scriitură adâncă, eu mă exprim că tot chichirezul textului șade în –deodată – că nu degeaba l-ai scris singur pe o linie de rând. Adicătelea el are rolul de a uni / despărți – prima parte formată din 4 frumoase versuri, de o a doua parte formata din 5 frumoase versuri (cred ca ar mai trebui lucrat la echilibrul poeziei) și ajuns eu aici doresc a îți sugera, dacă nu te superi, utilizarea unui cuvânt mai penetrant și mai pertinent, cum ar fi de exemplu: fleoșc. Daca fleoșc iși găsește în mod firesc locul în frumoasa poezie, atunci voi a îți spune că perspectiva unui trist cântec de leagăn amușinat prin simțurile unui sugar, adică al autorului de poezie aici prezent, este, recunosc de plăcere, inedită. Ca să nu mai spun de perspectiva țâței (pielea caldă peste mine... pulsând, pulsând în ... te rog nu mă dezamăgi a-mi spune că nu de țâță e vorba). Dacă până aici a fost, cum se vede, fără supărare, finalul dezmăgește prin banalul (o fi acceptată ghilimeaua, că nu mai știu, mi-e că dacă o pun iese cine știe ce drăcie in HTML) “cu ochii în lacrimi” și mai aveți și doua greșeli, căci eu cred ca e vorba de “noaptea hiperboreala din cântec”, întrucât alminteri mă duce gandul la … intestine? Păi mai la nord de pantec, adicătelea mai la deal, cum spunem noi aștia ... Aș fi dezamăgit ca în această frumoasa poezie să fie vorba de o simplă cufureală. Si domnule Jorj, în fiecare strofă (zic eu strofă, dar mata înțelegi ce voi a spune) există cuvântul “simțit”. Patru!? Intr-o poezie atât de mică … desigur valoroasă. Are vreo semnificație specială, ca nu cred a fi o simplă sărăcie de mijloace artuistice. Dacă ar fi să scoatem umplutura (sigur ea are rostul ei, mai ales în bucătaria romanească) eu aș zice: 1. Intâia dată --- de ce nu este suficient întâi? Daca ar urma și un a doua dată … dar nu urmează. 2. Fără sunet, fără culoare, miros –-- păi daca am spus doar o pipaială este evident că celelalte simturi sunt, ca să zic asa, lipsă, iertat să-mi fie. 3. O pipaială plăcută presupune, cred eu ... dezbrăcatul, altminteri pipaiala nu mai e placută. S-ar putea totuși să greșesc. 4. în gerul --- îngerul, dacă efectul e căutat ... dar cred că nu ... m-aș lipsi. Cred că poezia ar trebui să arate așa: Intâi o pipaială placută. Fleosc. Pulsând, pulsând – carnea ca o cuscă. Ti-am simtit noaptea din pântec Cu speranta că am fost de folos!
=  Corina Gina Papouis,	Ioan Jorz [08.Oct.08 19:29]
Este foarte frumos ce spui dumneata despre tristu-mi cântec de leagăn. Mulțumesc! Sunt încântat de comentariu și aprecieri. Cu aceiași prețuire,
=  Fault ratat. Mai încearcă!	Ioan Jorz [08.Oct.08 19:57]
Măi, Nano - dacă tot îmi spui Jorj, de unde ai mai apărut și tu? Cine te-a reactivat, direct în pagina mea? Observ că ai ajuns și singur, și direct, la țâță, așa că nu văd de ce te-ai mai ostenit cu scriierea unui comentariu comic-fantezist, atât de lung(logoreic). Și dacă tot te învârți în jurul ei, află că nu ai dreptate. Nu de țâță este vorba în propozițiune. Sâc! Mai citește, dar mai ales rumegă! Sănătate!
=  Erată:	Ioan Jorz [08.Oct.08 23:18]
scrierea, desigur! Pardon!