| = *** | Adriana Lisandru [11.Sep.08 11:14] |
| parca sunt doua poezii, separate prin tonalitate. prima, contemplativa; a doua, strigat, revolta, act. "septembrie calci apăsat pe alee simți scîrțîitul frunzelor care se fac țăndări" mi-a palcut indeosebi partea a doua, incruntarea decisa de acolo, mersul inainte cu pumnii stransi. "te întrebai de ce te doare umărul stîng acum știi de ce ți-au tăiat o aripă cînd ai adormit așa inocent în cuibul îngerilor " excelent. asa da! :) | |
| = o viață goală | Cursivu Petre [11.Sep.08 14:48] |
| Cordonul ombilical, mama, inocența, toate se pierd ca să ce? Să cunoaștem viața asta plină de oameni străini, de trăiri aiurea care rămân în urmă,alăturea sau o iau înainte ca niște frunze scrâșninde...trăim singuri și ne populăm cel mai adesea cu golul din noi...am citit cu voce tare poezia ta... | |
| = . | George Pașa [11.Sep.08 13:22] |
| Da, și mie ultimele cinci rânduri mi se par poezie adevărată. În rest, e un stil pe care nu-l agreez, dar nu spun, așa cum procedează autoarea prin comentariile sale, că n-ar fi și artă. Mă refer la accentul prea mare pus pe confesiune, eu considerând că o anume ocultare e necesară. Titlul îmi pare prea puțin legat de conținut, mai ales într-o analiză a unor realități sufletești. Dar e o întoarcere spre poezie. | |
| = Cuibul intimitatii in care ai crescut ingeri | razvan rachieriu [11.Sep.08 13:22] |
| Oamenii sunt uniți prin “cordonul ombilical” al informațiilor, doar dacă am trăi pe o insulă viața ne-ar fi înfășurată în izolare și singurătate. “Lucrurile care se întâmplă brusc” dislocă înlăuntru liniștea și somnul diurn și se strecoară în noi spaima de neprevăzut. În a doua parte a poeziei, eu am văzut o invadare nedorită în sufletul tău a străinilor, ce-ți devastează cuibul intimității în care ai crescut îngeri. | |
| = rem........... în cuibul îngerilor | Silvia Goteanschii [11.Sep.08 18:47] |
| Katiusho, o poezie a dimineților melancolice, când gândurile fug prin visări tomnatice și ți se face frig în suflet, se zgribulesc sfinții de candoarea ta feciorelnică și maturitatea elementelor descriptive mergi înainte | |
| = multam | Ecaterina Bargan [11.Sep.08 19:51] |
| adriana, ma bucur tare sa iti citesc parerile asupra textelor mele si nu doar. merci mult de sincerile aprecieri care mi se par la fel de obiective ca de obicei. petre, asa e viata. tre sa o face scrum, sa o traim la maxim, in ciuda mortii. sa fim misto, adica exact ceea ce suntem cind nu ne mai tot prefacem maturi/copilarosi, cind nu mai tot imitam. pasa, chiar acum ii ziceam scortisorului meu ca imi place sa-ti citesc comentariile si raspunsurile la comentarii, fiindca esti inteligent si coerent si educat si vorbesti frumos/bine, ca nu degeaba esti stelutar. da, iti dau dreptate in privinta confesiunii, dar stilul ma priveste atita timp cit ma defineste/individualizeaza/contureaza ca poet, cuvint prea mare pentru mine, stiu. razvan, stiam ca asa va fi comentariul tau, adica elegant/filosofic/inchegat/comprimat/concentrat/subtil, si ca o sa aiba in el expresii luate intre ghilimle sudate in fraze inteligente. multam pentru recognoscibilul stilului tau din comentariul lasat, pe care l-am citit cu placere. silvicuta, merci pentru diminutiv si comentariu. asa, mai simt si eu din cind in cind ca nu ma iubeste doar scorta. ecaterina | |