| = foșnet de brad | Doru Emanuel Iconar [22.Sep.08 14:02] |
Un text despre amintirile ce vin să ne tulbure apatia zilelor aruncându-ne în mijlocul celor dragi, în locurile nicicând uitate unde s-au născut primele cascade de râs, primele tristeți, primele versuri. O povestire plină de prospețimea unei zile de vară. dintre cuvinte privesc ochii aurii; dusă e vara Doruleț | |
| = lumea vazută de ochi de copil | Maria Tirenescu [22.Sep.08 15:18] |
| Ai dreptate Doruleț. Sâmbătă, după-amiază, am ascultat o emisiune despre actuala Vale a Vaserului. Mocănița nu mai merge de la inundațiile din iulie 2008. Și nu e doar o amintire dragă celor care au trăit sau doar au vizitat zona, ci un mod de trai al multor oameni din Maramureș. Știi că țapinarii își câștigă banii exploatând lemnul de pe Vaser, de pe Valea Vișeului... Un lucru e cert: nu amintirile noastre suferă, ci mulți locuitori ai acestei țări. Nu atât turiștii, cât localnicii. E drept că sunt mulți turiști, în special străini, care sunt atrași de frumusețile acelei zone, sunt mulți dintre cei plecați din Vișeu care le-au povestit noilor lor concetățeni europeni cât de frumos era în copilăria lor și acum vin să revadă locurile pe care le știau. Ai văzut câți turiști sau rămas blocați din cauza acelor ape care au spălat terasamentul și mocănița nu mai poate să treacă de prima stație? (Sâmbătă, am auzit că sunt interese ale unora care vor să elimine această cale de transport a lemnelor.) Dar la fructele de pădure nu se gândesc. La Făina erau bazine în care se creșteau pești care erau apoi lasați în Vaser. Pe Valea Vaserului mergeam uneori cu părinții și cadrele didactice din raionul Vișeu de Ziua Învățătorului.(O sărbătoare mutată de colo-colo.)Erau niște locuri foarte frumoase, liniștea era spartă de cântecul păsărilor și de strigătele copiilor care aveau loc să alerge, să culeagă flori și să vadă animale pe care la oraș nu le puteau vedea. Japonezii au creat această specie literară pentru că erau sentimentali. (Și poate sunt.) O combinație de proză și poezie, un mod de a povesti ceea ce pot să vadă într-o călătorie, adevărată sau imaginară. Aștept să citesc și haibunuri scrise de tine! Mulțumesc pentru completare! Cu prietenie, Maria | |
| = Mocănița | Dan Norea [22.Sep.08 16:32] |
| Maria, cred că sunt un norocos, am mers anul ăsta în iulie cu mocănița de la Vișeul de Sus până la Făina. Probabil una din ultimele curse, peste câteva zile au venit inundațiile. Erau vreo cinci vagoane pline cu turiști. Drumul este cel pe care îl descrii tu. De altfel l-am descris într-un text postat pe agonia http://agonia.ro/index.php/personals/1796204/Un_concediu_epigramatic Dacă îl citești vei constata că e tot un fel de haibun. Dar cu epigrame. :) | |
| = peisaje care să îi inspire pe poeți | Maria Tirenescu [22.Sep.08 18:24] |
| Voi căuta să citesc textul tău. Mă bucur foarte mult că am găsit pe cineva care să confirme faptul că avem destule locuri în țară care să îi inspire pe poeți și cântăreți. Dar și pe cei care încearcă, așa cum facem noi, să prezentăm cu mijloace modeste, aceste locuri minunate. Cu prietenie, Maria | |