| = părere | Irina Vendis [04.Oct.08 13:15] |
| mi se pare un poem convingător, prin alternanța de voci lirice și permutarea registrelor, am identificat glasul copilului ce se lua la întrecere cu tramvaiele și monologul mamei "cuiva", care ar putea fi mama copilului sau chiar vătmănița (e neclar, dar ambiguitatea asta face bine în context) pasajul "poate că nu mai sunt în stare să fac comparații. am scris fără metafore și fără comparații în ultimul timp. o fi un semn rău și ăsta. deși nu mai cred în semne. nu mai știu ce să cred." mi se pare că sugerează inserția autorului, ca un narator impersonal din fundal, ceea ce poate fi surplus sau găselniță fericită, eu aș evita, dar nici nu aglomerează mult puteai să o treci la poezie liniștită... | |
| = nu tin minte de ce | angela spinei [04.Oct.08 13:21] |
| dar florile nu sunt ca oamenii ele se usuca in ghiveci oamenii doar se apleaca peste si isi revin ori de cate ori vad un text care spune habar nu am cum s-a intamplat sa nu mai stiu ce e cu mine, ce e cu mama si de ce nu mai stiu cine sunt poate ca e semn bun asta - am scris fără metafore și fără comparații în ultimul timp - poate ca asta ar insemna intoarcerea catre tine insati. regasirea si un pic mai tarziu in jurnalul tau va apare habar nu am cum m-am trezit intr-un ghiveci mai mare si infloresc cu prietenie as | |
| = răspund | ioana negoescu [08.Oct.08 22:50] |
| Irina, a fost un moment în care eram înlăuntrul și înafara mea eram toate tragediile și toatea bucuriile, un moment în care viața și moartea se uneau într-un singur orizont. un moment despre care nu știu mare lucru. Angela, ți s-a întâmplat vreodată să trăiești o stare de alertă și chiar atunci să observi un amănunt pe care să-l repeți stereotipic în minte ca să ieși din starea aceea? mie mi s-a întâmplat. mulțumesc. | |