| = Teo | angela spinei [02.Nov.08 20:10] |
| incepem viata si nu suntem constienti de trecerea ei decat atunci cand intelegem ca timpul nu este doar ora ci este dimensiune transcedentala pe care nu o putem controla si ca patru ani (inteleg despre ce e vorba) pot masura mai mult decat o suta. dar tot durere e. acolo ne inchidem toti singuratatile. care sunt singurele noastre insotitoare. pe veci. cu tacere printre randuri angela | |
| = din trup se deschide o fereastra | Maria Del [02.Nov.08 21:32] |
| "din trup se deschide o fereastra" si pentru noi, cei ramasi...Dumnezeu e Dumnezeul celor vii, celor vesnic vii...Iar noi privim lumea prin trupurile devenite "translucide" ale celor vesnic nevinovati... | |
| = angela, | Teodor Dume [02.Nov.08 22:07] |
| da, angela, într/un târziu acolo ne vom închide singurătatea cu toți. îți mulțumesc de trecere și semnul pus la durerea din clipa aducerii aminte. cu supunere în fața durerii,doar acum teodor dume, | |
| = D-le Dume, în fața durerii... | Emil Iliescu [02.Nov.08 22:37] |
| D-le Dume, în fața durerii orele devin clipe ale trecerii, fiecare anotimp parcă s-ar uita în ochii celuilalt, recunoscându-se. Închiderea pleoapei, fereastră deschisă din suflet, pregătită pentru ultimul zbor... Ce culoare mai poate avea pământul, când pierdem pe cineva drag, decât culoarea singurătății? Alături cu sufletul, Emil Iliescu | |
| = caut o interpretare improprie... dar sincera! | Doru Dorian David [03.Nov.08 03:45] |
| "acolo unde se rupe culoarea pământului să poți privi înăuntru îmi voi închide singurătatea" aici nu sunt dar as vrea nespus! imi este greu sa merg mai departe... da, un poem matur in care m-am imbracat in tacere... Cand oamenii migreaza sa nu credem ca ei se rup de pamantul in care au prins viata, ei doar acolo pot sa priveasca ilauntru, acolo isi simt oasele, sangele, trecutul, indiferent in ce limba s-au nascut... pamantul omului este locul in care s-a nascut, niciodata altul... prietene Dume exista o lume a celor fara de patrie, dar care in timp isi vor spune cuvantul! omul in esenta trebuie sa fie liber, nu-i asa? as vrea sa fiu un razvratit insa nu pot... "oricum anotimpurile se repetă ............... din trup se deschide o fereastră e doar un rest rostogolit din marginea sângelui" Ganduri bune | |
| = errrrr | Doru Dorian David [03.Nov.08 03:46] |
| inlauntru | |
| = ps | Doru Dorian David [03.Nov.08 03:51] |
| un poem deosebit care deschide plaga timpului in care locuim si ne locuieste! multa iubire poete! | |
| = . | Laurentiu Ion [03.Nov.08 08:21] |
| un poem care știe tot ce e mai departe de noi. forma concretă are ca efect plăsmuirea unui univers poetic original, cu un imaginar propriu, inedit. se vede că artistul nostru, Teodor, este întotdeauna o punte de legătură între operă și materie. frumos. mi-a plăcut! | |
| = re; maria del, emil iliescu, doru dorian david | Teodor Dume [04.Nov.08 11:35] |
| maria, mulțumiri pentru oprirea ta în pagină da, Dumnezeu este Dumnezeul celor vii, lumina din trupuri... domnule emil, onorat de trecere și semn. așa este, fiecare anotimp privește în ochii celuilalt recunoscându-ne.culoarea singurătății e stranie... mulțumesc mult. doru dorian, e o trecere care astâmpără prin cuvânt și înțelepciune. mulțumesc, prietene! mulțumesc tuturor pentru sfiala cu care ați trecut cu sinceritate, teodor dume, | |
| = răspuns: laurențiu ion, | Teodor Dume [04.Nov.08 11:39] |
| laurențiu, ai devenit un peisaj aducător de bucurie în sufletele noastre. trecerea ta, precum și semnul lăsat îmi dau tărie și crez. da, noi suntem puntea de legătură între viață și moarte. mulțumesc mult de tot și te mai aștept cu prietenie, teodor dume, | |