| = garantat 100% | Alberto M. Popesco [06.Nov.08 13:22] |
| e un poem ”empiric” ce merită apreciat de mai mulți cititori, nu sunt încă în măsură să recomand texte dar voi fi succint și voi menționa motivele pentru care aș face-o: sunt multe definiții ale poeziei, foarte multe sunt acceptate ca adevaruri imbatabile sau minciuni care sunt repetate obsesiv devenind ele însăși adevăruri valabile. ce ne spune carmen ca este poezia: ”o scufundare prin punctele cardinale propriului trup fără clorofilă un embrion, un prim stadiu de dezvoltare a iubirii o bâlbâiala a unui muribund înțepat de noapte o infecție oculară pentru care nu există nici un fel de alb un cuib în care dorm o noapte apoi caut altul un refugiu într-o stepă, graminee, rizomi un disconfort cauzat de un ghimpe în talpă atunci cânt trec prin tine fără să găsesc nimic un truc pe care îl țin în mînecă, atunci când plouă am nevoie de el un crenel prin care văd o fantomă, pe unii îi orbește adăpost pentru exilații din paradis” toate aceste teoreme-leme sunt perfect valabile, o acuratețe poetică foarte ridicată. mergem mai departe în a descoperi poemul : ”am încă 612 de e-mailuri necitite cu diverse fwd-uri, deschid câteva, niciodată nu deschid fwd-uri, dar acum da, se întâmplă să vreau să citesc prostii acum îmi iau un măr din bucătărie și sper să găsesc biletul spre cometa Halley trăiesc într-o lume inventată, o femeie care participă mereu la un ritual funerar până își descopără propria stare de agregare mă ascund în tine ca-ntr-un sâmbure și ziua și noaptea, trăiesc în tine și tu nu știi, orbitez în jurul tău 52 de ore, vaporizez așteptarea de fiecare dată” ... cu alte cuvinte, scriitorul de poeme, supra-numit și poet, are o lume proprie, dezvolatată după ani de căutări și orbitări, inventarea unei altei realități, o cosmogonie proprie. și revenind la titlul, de ce ”servind moarte”? pentru că moartea e un poem în sine, moartea e frumoasă, e tranziția spre care migrăm cu toții că vrem sau nu, că ne opunem sau nu, că știm sau nu. extrem de amical | |
| = * | Dosa Andrei-Adam [06.Nov.08 13:22] |
| Poetul care mușcă de gât secunda, "biletul spre cometa Halley", "starea de agregagare care are legătură cu plasma poeziei" sunt imagini care mi-au plăcut foarte mult. Îmi place cum se materializează în poemul tău ideea de poem, ideea de salvare a secundei. Nu mi-a plăcut imaginea cu aripa dreaptă. E prea facilă, prea folosită. | |
| = mcm | angela spinei [06.Nov.08 16:08] |
eu imi permit sa decupez aceste randuri trăiesc într-o lume inventată, o femeie care participă mereu la un ritual funerar până își descoperă propria stare de agregare si sa le dau o interpretare foarte personala. pe ziua de azi m/am gasit. multumesc angela | |
| = re | Carmen-Manuela Macelaru [06.Nov.08 17:42] |
| AMP, servind moartea, ca in solaris, pana cand nu mai stim, daca viata e moartea sau moartea este viata. andrei-adam, ai dreptate cu aripa drapata e extrem de uzitat, asa mi-a venit o sa fac ceva. angela, da, in versul subliniat de tine se regasete o tema mai veche a mea, cu starea de agregare. va multumesc si va mai astept mcm | |
| = mcm | carmen nicoara [06.Nov.08 22:59] |
| "mă ascund în tine ca-ntr-un sâmbure și ziua și noaptea, trăiesc în tine și tu nu știi, orbitez în jurul tău 52 de ore, vaporizez așteptarea de fiecare dată" cred că e esența textului de aici viața femeia moartea și definiția poeziei își trag esența de aici sâmburele poetei unul de spirit și nu de lut cu plăcerea lecturii cn | |