| + iau forma zilei și să respir | Maria Prochipiuc [27.Nov.08 11:19] |
| Rezultă din acest poem virtutea omului de a se putea vedea în diferite ipostaze, arderea e ecoul ființei care tinde spre ceva. Nevoia de a întoarce privirea sprea ce am dorit să fim și privirea stării în care ne aflăm este drumul poetic al creatorului de frumos. Poemul este definitoriu, construcția poemului e armonizată și trăită în mod deosebit. Versul simplu, dar cu semnificații multiple... drumul e plin de oameni! | |
| = maria, desprind o fărâmă din sufletul meu și ți-o dăruiesc... | Teodor Dume [27.Nov.08 11:23] |
| maria, vorbele mele sunt puține dar recunoștința vie și sufletul bogat. mulțumesc pentru încredere. mă voi strădui să mențin și să trăiesc simplitatea omului -om. stimă ți considerație, teodor dume, | |
| = Teodor, placut | Liviu-Ioan Muresan [27.Nov.08 12:59] |
| Imi place in mod deosebit finalul "gestul îmi îngăduie să iau forma zilei și să respir". Un text profund, filosofic si religios, demn de a plasa omul acolo unde ii este locul. Iar omul recunoaste aceasta si o exprima poetic. | |
| = om bun | angela spinei [27.Nov.08 11:27] |
| cu daruire de sine, cu empatie, cu intelegere a timpului, a lumii si a durerii pe de alta parte, raportul gest-cuvant. ai dreptate tocmai gesturile sunt cele care permit respiratia. ele ne arata calitatea de om. cu placerea lecturii si a meditatiei asupra textului angela | |
| = da... | Marius Surleac [27.Nov.08 11:40] |
| Un poem care îmi place mai ales pentru jocul planurilor, pentru mesajul trimis. Are ritm! Poate greșesc, dar tind să văd în acest poem un tablou amplu al efemerității, surpinderea pasajului apropiat morții, priveghiul și drumul până la groapă, însoțit de alaiul de rude și prieteni. Titlul "Om bun" face trimitere la tradiție și la ritualul înmormântarii, deoarece fiecare care trece spre următorul nivel se spune că e "a fost un om bun". Mi-a plăcut! Cu prietenie, Marius | |
| = err! | Marius Surleac [27.Nov.08 11:40] |
| "se spune că" fără "e" | |
| = teo | cezara răducu [27.Nov.08 11:41] |
| nu degeaba am spus într-un comentariu de al meu că ești un om bun. am să ascult liniștea asta în biserici de lut. cu sfială prin poezia ta, cezara | |
| = titlul | ștefan ciobanu [27.Nov.08 11:53] |
| plus continuarea poeziei redau foarte plastic ce se spune in biblie in fericiri. omul bun e ceva ce depaseste ochiul simplu. /gestul îmi îngăduie să iau forma zilei și să respir / un final frumos | |
| = re;angela spinei, marius surleac, cezara răducu,... | Teodor Dume [27.Nov.08 11:58] |
| angela, cuvântul e doar expresia faptei. îmi place alcătuirea gest-cuvânt. mulțumesc mult și te mai aștept. marius, tu ești un trecător foarte atent la detalii.acest tablou surprins de tine e unul autentic.dor omul simplu mai păstrează ritualul, adică cel al existenței, precum și cel al trecerii. mulțumesc și te mai aștept în pagină. cezara, cuvintele tale puține nasc vorbe mari. îmi aduc aminte de fiecare trecere a ta prin fața porții mele. uneori te-ai oprit, ai privit dar nu ai intrat. acum, în prag de sărbători,mi-ai pregătit o veste minunată care încântă orice suflet. mulțumesc, și nu te sfii să strigi când treci pe ulița mea. mulțumesc vouă tuturor acelora care v-ați oprit la poarta omului simplu. gestul vostru îmi îngăduie să respir... cu multă sinceritate și căldură sufletească, mereu același, teodor dume, | |
| = mulțumesc, ștefan ciobanu | Teodor Dume [27.Nov.08 12:01] |
| e o trecere și o remarcă care încântă inima și sufletul omului simplu. mulțumesc mult pentru popas și aprecieri. sunteți un om care onorează prin prezența cuvântului și fapt. stimăși considerație, teodor dume, | |
| = Om bun... | Ioana Geier [27.Nov.08 12:07] |
| Simplu si imperial! Cu simpatie, Ioana | |
| = răspuns pentru ioana, tot un Om bun | Teodor Dume [27.Nov.08 12:14] |
| ioana, nulțumiri pentru trecere și salut.te mai aștept ca pe un oaspete drag, stimă și considerație, teodor dume, | |
| = om bun, deschide-ne calea... | eugen pohontu [27.Nov.08 14:29] |
| "îstelatul" meu prieten, trăirile tale, imaginile induse, sunt parcă spuse de mine, dar mult mai bine stau în plămada cuvintelor harnic așternute de tine... finalul, întradevăr, este excepțional, cum mai remarcase cineva... cu siguranță este una dintre cele mai frumoase poezii ctitorite de tine pentru sufletul cititorilor... dacă aș avea stele, de mult ți-aș fi făcut o constelație! cu profundă considerație, eugen | |
| = mulțumiri, oameni buni | Teodor Dume [27.Nov.08 16:29] |
| liviu/ioan, plăcută trecerea ta ca și selecția făcută. da,ce bine ar fi ca drumul să fie mereu plin cu oameni gestul ne-ar permite să respirăm în voie .da,da,da,... eugene, mulțam de constelație. știu că ai suflet bun,-suflet de poet. mă bucură prezența voastră,-singura dovadă la ceea ce-am spus în poem. există Oameni și buni. mulțumesc tuturor cu prietenie, teodor dume, | |
| = Omului bun | Maria-Gabriela Dobrescu [27.Nov.08 22:15] |
| Văd că frigul ăsta a trecut și pe la tine, dar tu cu optimismul tău ai văzut ce mulți nu pot vedea:"drumul e plin cu oameni". Poemul acesta mi-a îngăduit astăzi să iau forma zilei și să respir poezie. Maria | |
| = Poezia ca leac | George Floarea [27.Nov.08 22:15] |
| Am trecut și eu pe aici, și-am respirat liniștea, am stat în lumina acestui poem și astfel am luat forma unui gând bun. Acum cu siguranță respir și mă bucur de asta. Citind poemele lui Teodor Dume mă curăț de zgura unor zile anoste, minunate remedii pentru suflet și minte sunt aceste poeme izvorâte din talentul și sinceritatea unui om bun. gf | |
| = teodor dume | dan herciu [27.Nov.08 23:05] |
| ... doar atât: un text foarte bun.felicitări! și (mi-am permis o variantă): candela aprinsă-n trupul meu de lut cedează în fața ta, Doamne frigul rătăcește prin vene dar nu-mi pasă drumul e plin cu oameni gestul îmi îngăduie să iau forma zilei respir cu prietenie dan h. | |
| = re;maria-gabriela dobrescu, george floarea | Teodor Dume [28.Nov.08 10:23] |
| maria -gabriela, nu-mi pasă de frig atâta vreme cât sunt înconjurat de oameni. mulțumesc mult de trecere și semn. mă bucur că ai rezonat la cuvintele mele izvorâte din simplitatea pură a omului-om george floarea, mă bucură mult trecerea ta. ești un om bun și un oaspete de cinste. te mai aștept toată bucuria înspre voi, același, teodor dume, | |
| = mulțumiri de suflet, dan herciu | Teodor Dume [28.Nov.08 10:29] |
| dane, trecerea ta, deși rară, e una de suflet. la fiecare trecere ai lăsat cuvântul împlinit din care am putut să sorb adevărul, cinstea și corectitudinea omului făcut pentru om. din fiecare comm al tău am luat câte ceva și am învăța t cum se poate spune mult prin cuvinte puține. fiecare cuvât lăsat de tine la poarta gândului meu m-a făcut multmai atent și mai bun. iată că și de data asta ,alături de felicitări, ai venit cu o variantă superbă. am să țin cont de ea și sigur îmi voi împlini poemul. mulțumesc din suflet. știu că citești, în tăcere, ceea ce postez dar bucuria mea este mare atunci când simt cuvântul tău. cu multă sinceritate, teodor dume | |
| = o luminiță | Doru Emanuel Iconar [28.Nov.08 14:53] |
| Spune, Teo, eu ce să mai spun după toți cei care au trecut pe aici așezând vorbe peste vorbe, care de care mai frumoase, mai meșteșugite? Dar știu că mă aștepți, pot să nu vin? Uite, am cinci minute libere și poposesc o clipă, doar cât să aprind o luminiță ochilor tăi, doar cât să spun: mi-a plăcut. Acesta e drumul tău. Doruleț | |
| = mulțumesc, doruleț | Teodor Dume [28.Nov.08 17:55] |
| doruleț, da, ai dreptate. te-am așteptat și te voi aștepta mereu. cum să nu împart bucuria cu prietenii mei care au fost și sunt lângă mine? ba chiar te urmăresc peste tot și atunci când văd că nu te oprești lângă poarta mea, mă încearcă o tristețe, un fel de tristețe amăruie. gândindu-mă că motivul ar fi neînțelegerea vorbelor mele. ce să mai spui? E îndeajuns trecerea ta tăcută, dar primită precum o binecuvântare... mulțumesc, prietene drag același, teo dume, | |
| = apuseni | Dana Stefan [28.Nov.08 19:28] |
| mi se strange sufletul din sfintenie aici piatra pe piatra, cu CEVA din spiritul moțului ce-si cara ciuberele prin zapezi, lutul iti fierbe pe dinlauntru in culoarea pamantului.. "ma pierd dar nu-mi pasa, iau forma zilei si respir" - "Ca o candelă aprinsă în biserica de lut este trupul meu" bihor, oameni din bihor... frumos frumos de tot Linea | |
| = răspuns; dana ștefan, | Teodor Dume [28.Nov.08 21:47] |
| dana, cuvintele tale încălzesc trecerea e o încântare. mulțumesc mult. și-n Bihor sunt oameni de oameni. stimă și considerație, același, teodor dume, | |
| = extatic | bogdan dragomir [28.Nov.08 22:49] |
| Arhetipul omului "bun" din acest poem se pliaza pe vertebralitatea lui homo religiosus. Acesta traieste extaza si isi asuma sacrul ca pe un misterium tenendum(cum ar zoce R. Otto), ca pe o colpesitoare/inspaimantatoare ratiune ultima ce conditioneaza fiinta. Relevant este: "în fața ta/doamne/uit de mine". Nerelevante pentru poem (cred eu) sunt versurile: "din cadru/mă pierd/dar nu-mi pasă". As zice ca acest gen de atitudine nu e potrivita cu modul de a fi al omului "bun" cunstruit aici. Acest om vascularizat prin "frig", care ma duce cu gandul la spasmele extazei nu poate fi indiferent, nu astfel. Deasemenea, "gestul" care ingaduie coagularea formei(in ultima strofa), ar putea fi privit si ca rit(ual) caci prin acesta lumea se constituie ca reificare, dar si ca o realitate separata. Ritualul lasa posibilitatea mutabilitatii ontologice. Bun poem! Bogdan Dragomir | |
| = re; bogdan dragomir, | Teodor Dume [29.Nov.08 15:16] |
| bogdane, mulțumiri! trecerea ta atentă e de efect. m-am gândit la sugestia ta și sigur o să revin asupra întregului poem. te mai aștept cu sinceritate, teodor dume, | |
| = firesc. | Petru Teodor [04.Dec.08 14:11] |
| Nu este vorba de ritual. Ci de sentiment. Iar replica cu ritualul, nu-si are rostul. Iar apropo de ritual, pana nu il parcurgi, nu ai cum sa-l intelegi. De asta ritualul este initiere intr-un mister, iar analiza ritualului ceva lipsit de sens. Sa revenim un pic altfel asupra poezie. Adica - mic comentariu: - ca o candela aprinsa in biserica de lut - ca o lumina in interior, lumina care topeste si dematerializeaza acest trup, aducandu-l aproape de Dumnezeu; - topirea trupului ceara, cu frigul ratacind prin vene (descrierea unei materii moarte) - este patrunderea in viu (viul cerului, nu al pamantului); - in fata ta, Doamne, uit de mine - uitarea de sine este conditia desmarginirii; cata vreme trupul ramane inchegat intr-o forma, ramane sine, nu se daruie; doar arzand in lumina, dand nastere la ceva ce nu-i apartine, omul-trup-ceara devine viu-etern (divin); - acum ma reintorc catre inceput si recitesc; nu stiu cat va dura aceasta uitare de sine; nici autorul nu stie; ma regasesc alaturi de el; frigul ce rataceste este reamintirea materiei moarte din care omul este cladit, asemeni bisericii de lut; doar candela, lumina ei este ceva pur si indefinit etern; - simt cum ies din cadru, ma pierd dar nu-mi pasa - doar aceasta pierdere permite transfigurarea fapturii; cadru - aici cuvantul este o pierdere a sensului, gest care poate fi privit dual; prima perspectiva ar fi iesirea din limita, din sine, pierderea formalului si intrepatrunderea cu lumina candelei din interior; acest gest ar fi o regasire in fapt; a doua perspectiva ar fi iesirea dintr-o atitudine adoratorie si intrarea in formal, cu pastrarea doar a secundei din acea trecere catre divin ce o aduce iubirea de non-sine (in acest context "cadrul" va fi privit ca un interior, loc intim, nesemnificand forma, ci doar locul in care sinele se pierde si devine divin - adica sufletul); aceasta perspectiva este aceea a constientizarii divinitatii pe care faptura o poarta; inevitabil insa materia isi cere drepturile asupra celor ce ii apartin; este sublinierea a ceva ce moare acest "simt cum ies/din cadru/ma pierd/dar nu-mi pasa" - indiferent ca acest este privit ca o transfigurare sau ca o coborare in materie; - sensul coborarii se regaseste in urmatorul vers - "drumul e plin de oameni"; iesirea din interior se face din dorinta de a cunoaste divinul din ceilalti; fiecare om detine o parte din poarta catre divin, iar a iesi cu adevarat, a ceda in fata divinitatii inseamna a iubi aproapele; adica pe celalalt; drumul e plin cu oameni - atatea posibilitati... - gestul imi ingaduie sa iau forma oricui si sa respir un pic din celalalt; gestul iubirii de non-sine imi permite sa desprind de trupul ceara forma luminii pe care sa o port asemeni unei marturisiri catre ceilalti; respir... respir... va iubesc... cat de frumos transpus in vers marturisirea divinului din om; de aceasta titlu om bun! Multumesc de acest moment, Teodor. Cu respect, PT. | |
| = err | Petru Teodor [04.Dec.08 14:15] |
| poeziei titlul | |
| = da, petru teodor ,mărturisirea divinului din Om... | Teodor Dume [04.Dec.08 14:27] |
| petru teodor, mulțumesc nespus de mult pentru aplecarea asupra textului meu și pentru modul în care ai elaborat comentariul. ai prins cuvântul,l-ai dezbrăcat, l-ai disecat și ai scos esența din structura sa umană. nu pot decât să-ți mulțumesc pentru tot și în special pentru acel "mărturisirea divinului din om" te mai aștept cu mult drag, teodor dume, | |