| = Prizonier unui gând ascuns | Maria-Gabriela Dobrescu [29.Nov.08 19:17] |
| Abia aștept să citesc povestea de dragoste a lui Ilarie și a Anuței. Felul în care ați descris întâlnirea lor m-a făcut să visez cu ochii deschiși. "Privirea lui Ilarie i se înfipsese în inimă ca un ciulin adus de vânturile Bărăganului și care nu se mai lasă dus". Cu prietenie, Maria | |
| = Se întrevede o poveste de iubire... | Emil Dogaru [29.Nov.08 19:31] |
| Domnule Iliescu Fără exagerare, am citit cu mare plăcere textul dvs. Mărturisesc, așa cum v-am mai spus-o, că aveam o oarecare reținere față de stilul dvs. de a scrie, nu din alt motiv cât din acela că eu n-am experiența și nici înclinația pentru astfel de scrieri molcome, cu descrieri amănunțite, cu pasaje ce detaliază acțiuni firești ale oamenilor. N-am nici aptitudini pentru critică. Critica mea se rezumă la îmi place, suport, sau nu-mi place. De astă dată mi-a plăcut modul cum ați construit momentul înfiripării unei iubiri. M-ați condus pe neobservate către acest moment, am parcurs textul cu ușurință, cuvintele mi s-au părut bine alese, reabilitându-le pe unele mai rar folosite, dar neîndoielnic cu mult mai expresive decât multe neologisme. (folosiți totuși în prima parte a textului de trei ori cuvântul răzlețit, ceea ce pare cam mult; poate că și apropierea dintre coaste și costeliv ar putea fi evitată) Deși din precizarea I de lângă titlu rezultă cu siguranță o continuare, nemaivorbind că nu știm încă cine este Codrin, acest text are forța lui de sine stătătoare, rezistând după părerea mea și ca atare. Felicitări! | |
| = miros de mere și busuioc | Zaharia Ramona [30.Nov.08 09:43] |
| La personajul masculin ni se arată potecile sufletului, la cel feminin ... avem o oglindă foarte generoasă, dar nu putem pătrunde prea bine în taina personajului - frumoasă deschiderea lăsată pentru o continuare. | |
| = Maria, iubirea este... | Emil Iliescu [30.Nov.08 18:56] |
| Maria, iubirea este întotdeauna imprevizibilă și nu ține cont de diferențele de vârstă. Va fi o poveste de iubire simplă, dar în același timp profundă, cum numai în lumea satului se poate înfiripa. Va fi o proză care și-a tras seva din eresurile și vechile credințe populare. Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Emil, mă bucură... | Emil Iliescu [30.Nov.08 19:03] |
| Emil, mă bucură atenția cu care mă citești și voi căuta să renunț la recurența cuvântului "răzlețit". Oricât ai încerca să corectezi un text, înainte de a-l pune pe site, tot mai există carențe! În ceea ce privește "costeliv", am vrut să rețin sensul figurat al acestui cuvânt( arid, sec, sărac), ținând cont de faptul că odată ce părăsești zona deluroasă tradițională, cea a Prahovei, și intri în Ialomița dealurile își pierd din ținuta lor impunătoare, devin mai sărăcăcioase, mai slab definite. Cât îl privește pe Codrin, va apare și el la vreme potrivită... Cu prietenie, Emil Iliescu | |
| = Ramona, Ilarie este... | Emil Iliescu [30.Nov.08 19:07] |
| Ramona, Ilarie este personajul de forță al acestei proze, desprinsă din vechi mituri populare. Anuța este oglinda fermecată, și numai în apele ei vom putea desluși trăsăturile calde ale pădurarului. Ea va fi totuși elementul de echilibru al acestei proze! | |
| = întâmplări din cărțile copilăriei | Roman Anamaria [01.Dec.08 01:40] |
| Iubesc poveștile, de aceea îmi plac atât de mult scrierile dumneavoastră, domnule profesor! Ilarie și Anuța sunt personajele pe care le creați cu migală și grijă pentru a ne prezenta nouă alte întâmplări decupate din cărțile copilăriei. Tocmai m-am întors de la țară, un loc unde vine iarna și "sătenii trebuiau să fie pregătiți cu merinde serioase pentru gura mereu lacomă a sobelor bătrâne și a plitelor, în cuptorul cărora dovleacul copt se răsfăța ca un cocon de beizadea". Am citit cu multă plăcere și aștept continuarea. cu respect și prietenie, anamaria | |
| = Anamaria, sufletul nostru... | Emil Iliescu [01.Dec.08 12:28] |
| Anamaria, sufletul nostru, adesea răscolit de umbra zilelor în calendar, are nevoie, uneori, și de povești de demult. Și dacă ele găsesec adăpost de vreme rea și în inimile celor ce le citesc, asta înseamnă că lumea veche a satului românesc nu a murit de tot! Cu prietenie, Emil Iliescu | |