| = insecte in noapte | Liviu-Ioan Muresan [10.Dec.08 17:49] |
| Remarc "durerea gravitațională", e poate partea forte a poemului. De altfel, un poem cursiv, cu suflete de oameni-semafor. Vezi la voi știi/voi ști. | |
| = re: Liviu-Ioan Mureșan | Cornel Ștefan Ghica [10.Dec.08 19:24] |
| în oboseala și sictiru' ăsta general, manifestat pe agonia, m-am gândit să (mai) umplu cu ceva baza (asta) de date în continuă criză de persoane și idei. îți mulțumesc pentru trecere, citire și comm. cu respect, Cornel Ghica | |
| = Fără vreo certitudine | George Floarea [11.Dec.08 09:25] |
| Un poem ca o radiografie ce reproduce fin această atmosferă a irosirii pe care o inhalăm zilnic. O stare de nesiguranță, un zgomot de rotițe ale minții care merg în gol. Iată ce îmi place foarte mult în poemul tău: „e o aglomerație ca un mănunchi de oameni-semafor așteptând nu se știe cât rotiți într-o centrifugă e un ecou de suflete traversând prin locuri nepermise mă întreb de ce durerea asta gravitațională se scurge prin trup ca o apă sălbatică printr-un burlan de tablă ” Una peste alta un poem scris de o minte lucidă care simte zbaterile lumii. gf | |
| = părere | Liviu Nanu [10.Dec.08 21:05] |
| Am remarcat prima parte și finalul poemului. N-am înțeles însă (în sensul că nu m-a mișcat) chestia cu centrifuga. Și dacă ai fi renunțat la versul acela, nu cred că ar fi afectat poemul. Citit, plăcut, anton | |
| = re: Liviu Nanu | Cornel Ștefan Ghica [10.Dec.08 21:37] |
| strofa cu pricina leagă (oarecum) întregu' de titlu; am încercat să dau o formă ideii de traphic așa cum îl văd și-l simt (yo) între-acest bucurești. ai dreptate, lipsa acelui vers nu schimbă sensu' și "fluența" traphicului. îți mulțumesc pentru trecere, citire și comm. cu respect, Cornel Ghica | |
| = asta | cezara răducu [10.Dec.08 22:15] |
| mi-a placut: nu voi ști unde voi ajunge cu cine când mă voi întâlni câte pietre voi ocoli mi se întîmplă aproape în fiecare zi.și de aici farmecul vieții: mă îndrăgostesc, uit repede de ce, apoi vad alți oameni și mai frumoși.. cu sinceritatea ninsorilor, | |
| = Re: George Floarea, Cezara Răducu | Cornel Ștefan Ghica [11.Dec.08 18:26] |
| george, până la urmă, starea de nesiguranță păstrează echilibru' întregului nostru înconjur. dintr-acest traphic interior-exterior judecăm lumea ca pe o exterior-interioară înșirare de necunoscute, în diferite forme și viteze (de trecere, de ducere, de întoarcere). cezara, nu există oameni frumoși. există (doar) oameni îndrăgostiți, oameni furioși și oameni obosiți. când ninge nu-nseamnă că dumnezeu (sau ceru') e sincer. înseamnă că aeru' rece al vieții se transformă în semne de întrebare. vă mulțumesc pentru trecere, citire și comm. cu respect, Cornel Ghica | |