| = M-ai surprins, Violeta | florian abel [29.Dec.08 00:36] |
| Ma obisnuisem cu epigramista Violeta Andrei, nu banuiam ca salasuieste in tine atata poezie "grea", atata inteles de lacrima nespusa. Nasterea tipatului singuratatii, caderea in blestemul iubirii toate intoarse spre nepatrunsul propriei cautari, aceasta "tragica betie, moale leganare", mi-a alintat durerea felul tau de a le intreba, neasteptand raspuns nici reverie, ci numai tulburarea spatiului tacut cu cautarea nonsensului. Ma bucur ca esti mai mult decat poti, asa, poti sti mai mult decat ceri. Imi pare rau ca am descoperit tarziu aceasta poezie, dar viata si timpul nu ne sunt nicicand asa cum ar trebui. Cu stima, Florian A. | |
| = Re. Florian Abel | violeta andrei [29.Dec.08 08:07] |
În două lumi, deodată, E-o singură ființă ! Exist, ca o turnantă, Mânată de-o sentință! Când vise prind contur În lumea din launtru Sunt zâmbet imatur Acolo ,unde intru! Port, tânăr încă ,zborul De dincolo de pleoape Și nu sunt dirijorul Privirilor mioape Cu toate acestea , însă Oglinda îmi arată Un timp cu față plânsă De clipă amânată. Cernit ,un înger trist Va despărți în două Un paradox cubist Trimis în lume, nouă. Cu aripă de geruri Îmi va lua, de mână, O lume către ceruri , Cealaltă, în țărână ... Comentariul tau m-a facut sa-ti dezvalui, in cateva versuri, cam cum pot sti mai multe decat pot afla... Multumesc de trecere si coment., Florian! Cu stima, Violeta A. | |