| = liliacul | Ioana Geier [10.Jan.09 12:51] |
| Ah,liliacul! Simt prin aer cum se frang culorile ,de dor... "doar tu cu privire napadita-barbat lasi culorile sa cada puzderie tragand o linie deasupa apelor ce ne despart la-ntamplare" Un poem care mi-a marginit fiita ,in dimineata mea augsburgheza. Cu simpatie, Ioana | |
| = corectura | Ioana Geier [10.Jan.09 12:52] |
| fiinta... cer scuze! | |
| = Maria, nu știu dacă ți-am mai comentat ceva, | marius nițov [10.Jan.09 13:00] |
| Maria, nu știu dacă ți-am mai comentat ceva, dar aripa poemului tău mi-a atins sufletul și vibrația lui în cercuri de lumină mă face să-ți apreciez esența lucrurilor cuprinse aici, esență pe care numai dragostea o dă. Se potrivește și subtitlul poemului, în cumințenia exprimării. | |
| = poezie sablon | Liviu-Ioan Muresan [10.Jan.09 13:05] |
| Dar placuta citirii. Va rog sa corectati "ras", nu imi pare prea bine regizata, insa transmite ceea ce cred ca doreati sa transmite-ti. Si asta conteaza. La ultimul vers as folosi "intimplator". E doar o opinie. Cu stima, LIM. | |
| = Esența lucrurilor | Doru Dorian David [10.Jan.09 19:50] |
| poezia Mriei, rabufneste atunci cand cutitul i-a ajuns la os! da, acest poem leganat de ape curge marinimos, sincer, fara cautari stilistice care ar ingreuna mesajul, care ar estompa emotia, sensibilitatea ,darnicia, bogatia launtrica! "doar tu cu privirea năpădită- bărbat lași culorile să cadă puzderie trăgând o linie deasupra apelor ce ne despart" Un gand bun ! in asteptare pe insula cea verde! | |
| = departarea | Snowdon King [11.Jan.09 20:08] |
| Maria, as scoate... tragand o linie, aerisesti prin eliminarea unui verb/vers explicit In rest e o poema frumoasa, fara nume e departarea... | |
| = mi-am uitat și cântecul într-o priveliște de câmp nevăzut | Maria Prochipiuc [11.Jan.09 21:01] |
Ioana-mă bucur că aceste rânduri te-au făcut să frângi dorul în culori, depărtarea de cele mai multe ori poartă sau nu un nume, sufletul tău simte mirosul liliacului, e semn că primăvară există acolo. Marius- nici eu nu mai știu dacă ne-am comentat sau nu, dar nu cred că este atât de important acest lucru, eu îmi citesc prietenii, dar citesc de cele mai multe ori la întâmplare, îmi place să descopăr versuri. Lumina să ne înconjoare și să pătrundă până dincolo de esența lucrurilor. Subtitlul se poate traduce și sub forma : cumințenia cuvintelor. Liviu – Ioan – poezie șablon, nu înțeleg, ce șablon am folosit, era bine să-mi fi exmplificat, în felul acesta m-ai fi ajutat pe viitor, poemele mele din câte îmi dau eu seama folosesc același șablon (poezia), dar schimb forma, conținutul și multe altele. Eu nu-mi regizez niciodată poemele, îmi vine să scriu și e suficient să încep, apoi totul vine de la sine, uneori mă mir, fiindcă trec foarte repede de la versul foarte lung la cel scurt. Am corectat: râs, iar ultimul vers l-am gândit exact așa cum este, poate mai târziu. Mulțumesc pentru opinie, pentru corectură și pentru tot. DoruDorian- am să-ți spun un secret, poemul acesta e scris acum apoape trei ani ( aprilie 2006 ) nu știu în ce stare eram atunci când l-am scris, dar azi regăsindu-l mi s-a potrivit de minune. Atunci nu cred că încercam altceva decât simplitatea, lăsând cuvântul să vorbească de la sine. Nădăjduiesc ca primăvara se ne îmbrace în verdele ei neprihănit, să ne dea putere să ajungem acolo unde ne propunem. Ionuț – acum recitind cred că ai dreptate, nu voi mai trage o linie și voi lasa liberatatea de exprimare și de interpretare...și da, fără nume e de cele mai multe ori depărtarea. Mulțumesc vouă! | |