| = poem | Ioana Geier [10.Jan.09 21:52] |
| Un poem care m-a zdruncinat, si m-am trezit mai inteleapta... Cu simpatie, Ioana | |
| = "Știu că așa trebuie" | Maria-Gabriela Dobrescu [10.Jan.09 22:09] |
| Când ne așezăm gândurile vreascuri, înseamnă că suntem destul de înțelepți ca să scriem poemul cu gust de lemn putrezit. Gândurile tale m-au adus mai aproape de adevărul acela întreg pe care uneori nu vrem să îl vedem. Maria | |
| = Teodor Dume | Liviu-Ioan Muresan [10.Jan.09 22:24] |
| Da, adunarea cosasilor. Acele lacuste ce uneori scapa printre degete. Zilele nu sint la fel, doar perceptia noastra. O alta punte spre neant ridicata de teodor. Dume. Noi sintem vesnici. Zimbim amar. Poem de citit pentru LIM. | |
| = re: ioana geier... | Teodor Dume [10.Jan.09 22:27] |
| ioana, mulțumesc pentru oprire și semn vezi, uneori vreascurile din noi se desprind ușor lăsând loc altor ramuri cu sinceritate, teodor dume, | |
| = "gândurile mele, vreascuri" | Doru Emanuel Iconar [10.Jan.09 22:31] |
| Discurs poetic de invidiat prin simplitate, trăire, dar încărcat de regrete, de o tristețe care nu se mai dezlipește de universul tău, care înăbușe seninătatea pe care ar trebui s-o trăiești la acesta vârstă. Am câteva versuri preferate: „totul se termină între mine și durere e doar o felie de aer nu mai e loc trupul mi se scurge în palma lui Dumnezeu ca o rugă” iar subtitlul mi se pare deosebit. Ȋntr-adevăr: „poate ți-ar trebui puțină copilărie” Doruleț | |
| = re: maria-gabriela dobrescu... | Teodor Dume [10.Jan.09 22:32] |
| maria-gabriela, bucuros de vizită. interpretarea dată e perfectă mulțumesc mult cu sinceritate, teodor dume, | |
| = Credem noi cei mulți: | nicolae tomescu [10.Jan.09 22:39] |
| dincolo de lumânare bântuie frigul noaptea miroase a lemn putrezit Dar cel ce-și așteaptă soarta, pe laviță afară în fața fântânii dând binețe la trecători, cred că gândește: "după faptă și răsplată" Un poem cu adâncime de gândire și aduceri aminte ce îndeamnă la meditație | |
| = îmi place în mod deosebit finalul | Alberto M. Popesco [11.Jan.09 05:59] |
| deși la un moment dat credeam că poezia va păși puțin pe culmile bătute ale psihologiei vârstei a 3a, la final m-am îmbărbătat: și totuși cineva mai crede în în dimineți senine. amical | |
| = da, LIM, neînțelesul își face loc printre ani... | Teodor Dume [11.Jan.09 09:07] |
| LIM, da, uneori zâmbim amar și știi de ce? fiindcă neînțelesul își face loc printre ani da nu ne pasă, vii tu și concluzionezi, pentru că noi suntem veșnici mulțumesc de semn. mă bucuri de fiecare dată cu prietenie, teodor dume, | |
| = re: doru emanuel iconar, nicolae tomescu... | Teodor Dume [11.Jan.09 09:40] |
| doruleț, mă minunezi la fiecare intervenție . nu știu de unde atâta profunzime în cuvântul tău. aici vii apăsat și punctezi exact ceea ce mă doare la această vârstă, cum parcă ai trecut prin acești ani. mă bucură că ai selectat acel pasaj fiindcă și mie mi-e foarte drag. cu drag și ție, mereu prietenul tău, teo domnule tomescu, o trecere rară dar care bucură. mulțumesc de semn și interpretare. punctul pus e la fix. cu recunoștință teodor dume, | |
| = gândurile mele, vreascuri | Doru Dorian David [11.Jan.09 14:18] |
| de ce revin mereu si mereu in poemele lui Dume? desigur ca nu intamplator! motivele sunt multiple si nu intamplatoare! ei da... poezia perena nu se indeparteaza prea mult de cele doua capete esentiale care incita care inca raman tainute; nasterea si moartea, drumul nostru intre aceste doua paranteze deschise, viata! mai ales viata care intinereste cuvantul care ii da profunzime, acel inefabil acea fascinatie care indupleca... Ehei... "dar știu aici totul se termină între mine și durere e doar o felie de aer nu mai e loc trupul mi se scurge în palma lui Dumnezeu ca o rugă" Un gand bun poete! | |
| = re; Alberto M. Popesco... | Teodor Dume [11.Jan.09 17:42] |
| da, domnule alberto, finalul e picătura care umple orice gol. am căutat să conțină acel liant care leagă mesajul. mă bucur că ai ales o părticică din acest întreg. mai mă bucur căția plăcut vizita ta mă onorează. te mai poftesc cu sinceritate, teodor dume, | |
| = erată | Teodor Dume [11.Jan.09 17:44] |
| a se citi corect mă bucur că ți-a plăcut | |
| = excelent poem | Snowdon King [11.Jan.09 20:03] |
| Foarte bun poemul. Autorul a inteles un lucru esential. O poezie trebuie sa ajunga direct la sufletul cititorului, fie el un om simplu, fie un doct. Poezia nu este o demonstratie de inteligenta, adevarata poezie se face din cuvinte putine cu mare incarcatura emotionala asezate cu har in imagini sugestive. dacă aș putea mi-aș împături gândul și m-aș întoarce în târziul din mine Primeste sincerele mele aprecieri. | |
| = dincolo de toate | Maria Prochipiuc [11.Jan.09 21:39] |
| daca m-ai fi știut n-ai mai fi scris poeme înghesuite în albul hârtiei vânturile din nord și din sud s-ar fi zbuciumat la răscruce de drumuri dar așa gândurile se răsfață zbuciumul se zbate fraged ca un nou născut cerul își răstoarnă îngerii în urma tatălui durerea nu mai poartă nume doar heruvimii se îngrămădesc pe la ferestre e semn că nu aici se termină totul și voi simți mirosul lemnului de brad ce-mi îmbracă oasele amirosind a smirnă Așa am putut eu comenta aici, sper să nu fie cu supărare. Mai mult cred că nu mai am a spune. | |
| = re: snowdon king... | Teodor Dume [12.Jan.09 21:47] |
| Domnule,Snowdon KING, semnul lăsat în pagina mea mă onorează, fapt pentru care îți mulțumesc mult. da, poezia trebuie simțită. la construcția ei trebuie să folosim cuvântul trecut prin suflet și nu cuvântul rece robotizat care nu poate să respire oricât de bine ar fi așezat în pagină. folosesc limbajul simplu tocmai pentru a fi înțeles de către cei mulți. mulțumesc pentru remarcă. comentariul elaborat cu mult bun simț mă ajută să-mi urmez linia încă un mulțumesc din suflet. te mai aștept cu sinceritate, teodor dume, | |
| = re: maria prochipiuc... | Teodor Dume [12.Jan.09 21:53] |
| maria, trecerea ta e foșnet de gând risipit în tăcere peste pagina mea. nu știu cum să-ți mulțumesc. și nici ce să-ți răspund la acest comm izvorât din adâncul cunoașterii. cred că un simplu mulțumesc ar fi prea puțin așa că tac...așteptându-te și altădată stimă și considerație, teodor dume, | |
| = infiorare | Adriana Lisandru [12.Jan.09 23:13] |
| o poem care m-a calatorit pana la capat. "între mine și durere e doar o felie de aer" "dincolo de lumânare bântuie frigul noaptea miroase a lemn putrezit... dar pleoapele tale acoperă totul" ca o izbavire. multumesc. | |
| = răspuns: adriana lisandru... | Teodor Dume [13.Jan.09 15:29] |
| adriana, pășești rar prin fața porții mele dar atunci când o faci îmi aduci bucvurie și multă siguranță. ai structurat poemul până la sânge și ai colectat acea picătură de izbăvire, cum zici tu, fapt pentru care îți mulțumesc. stimă și considerație, același, teodor dume, | |