| = frumos | Elena Malec [03.Mar.09 21:26] |
| spus, ce păcat , niciunul din cititorii de până la mine nu a lăsat un semn aici, pe o poezie plină de sesibilitate.Asta mă încredințează că ne-am desensibilizat teribil la nivel estetic, nu mai există emoție în fața frumosului așa cum l-au cunoscut generațiile mele.Reacționăm doar la trivial, șoc, dezgust, oroare. Sunt așa multe imagini profund lirice în poezia asta că, pur și simplu, a pleca fără o vorbă după ce ai citit-o, e dovada impotenței trăirii estetice a publicului de azi. | |
| = făinuț | Mihai Constantin [03.Mar.09 21:36] |
| mi-a plăcut tot, cu un plus mare pentru prima strofă și cu un minus măricel pentru strofa cu timpul jilav și miriștea nopții (nu mi se pare că au ce să caute astfel de metafore din adolescența siropoasă a mamei mele într-un text sensibil & confesiv, ca acesta). | |
| = Elena Malec, Mihai C. | Adriana Lisandru [04.Mar.09 12:24] |
| Doamna Malec, mă bucur că v-a plăcut, este un text cam intimist (confesiv, cum i-a spus Mihai), recunosc, poate și de aceea tăcerea. dar, oricare ar fi motivele acestei tăceri, spun că ea nu mă prea surprinde și o pot înțelege; și eu sunt leneșă în comentarii, așa că ...:) Mihai, s-ar putea să ai dreptate, poae că voi reveni și voi face mai astringentă strofa aceea. Mulțumesc de opinie. | |
| = Despre conifere cu cetina albastră | Călin Sămărghițan [06.Mar.09 00:31] |
| Doamnă Elena, cred că vine un timp când poezia pleacă singură să-și caute cititorii. Așa mi s-a părut întotdeauna poezia Adrianei Lisandru. Temele ei întotdeauna invită la o reflecție mai specială. Ea răscolește sensuri care prind ecou. Aici farmecă asocierile neașteptate: ”gust acru de clopot”, ”sărut dintre lemn și pământ”, dar și gustul ”arde” ori ”timpul înțeapă”. Cele amintite sunt câteva tehnici stilistice, dar mai sunt și imagini inedite, construite cu răbdare: bradul care își ”vede de foșnetul lui” în timp ce turiștii cască gura la imposibila lui cocoțare pe stâncă, dar mai ales construcția întregului poem care țintește spre comparația finală, nu înainte de a trece printr-o ”formulă” poetică desăvârșită: ”în miriștea nopții timpul înțeapă jilav abia secerat”. Comparația finală e cea a prietenilor cu ”niște conifere rarisime”, și aici se acumulează toate imaginile precedente, a coniferelor ”imposibil” cățărate pe stânci, ori a nevoii organice de a ”te prinde de braț” și ”a râde”, încheind poemul rotund cu tăcerea enunțată încă dintru început. O tăcerea de la umbra ”coniferelor”... albastre, dezvăluind întreaga poezie ca fiind o pură metaforă. | |
| = umbră albastră ... | ioana matei [06.Mar.09 07:50] |
| tăcerii?...tăcerea e Cuvintul *ne/început*...poem profund, absolut spectaculos,cu un final de zile mari, Adriana! "dar cel mai aproape te simt când intru desculță în miriștea nopții timpul înțeapă jilav abia secerat uriașule știi prietenii sunt un fel de conifere rarisime țin umbră albastră tăcerii" tăcerea și... ioana...matei... | |
| = Ioana Matei, să nu-mi vină să cred! | Adriana Lisandru [06.Mar.09 22:34] |
| în sfârșit, un comentariu de-al tău "la vedere"! sper să nu dispară în minutele următoare! :) profit de prilej și-ți mulțumesc pentru trecerea ta constantă pe aici. | |
| = țin umbră albastră | Ion Spânu [08.Mar.09 08:39] |
| Măcar pt versurile acestea: "țin umbră albastră / tăcerii" MERITÃ SÃ LAS UN SEMN. Cu bine, IS | |
| = . | Petru Teodor [11.Mar.09 13:44] |
| Foarte sensibilă poezia, te prinde, te face să zâmbești și te duce pe făgașul ei până la finalul de umbră albastră a tăcerii! Cu respect, PT. | |
| = părere | Liviu Nanu [11.Mar.09 21:45] |
| Chiar dacă mai tîrziu, mă bucur că am ajuns să citesc acest poem. Cîteva versuri în plus (e doar o părere), dar care nu strică estetic. Am remarcat: "cred că-i mare lucru să ai lângă cine să taci" "gustul acru de clopot în gât" "simțeam cum pielea ta îmi încălzea palma ca o țigancă ghiocul" Toată strofa a treia fără să identific neapărat un vers anume "cel mai aproape te simt când intru desculță în miriștea nopții timpul înțeapă jilav abia secerat" și "prietenii sunt un fel de conifere rarisime țin umbră albastră tăcerii" - poate fără "rarisime" Cu scuze pentru deranj al 242-lea cititor întîrziat anton | |
| = târziu, tare târziu | Adriana Lisandru [13.Mar.09 23:33] |
| vine răspunsul meu. îmi cer iertare. dar aș vrea să știți că mă bucură mult semnele voastre de lectură. :) | |