| = Îndoieli... | Maria-Gabriela Dobrescu [09.Mar.09 20:53] |
| "mi se subțiază inima/și gândul/de atâta îndoială". Îndoiala e otravă de șarpe călcat. Mai bine urcă dealul... și dezbracă-te de haina prea grea a îndoielii. Cu drag, Maria | |
| = maria | cezara răducu [10.Mar.09 20:50] |
| eu sunt cea mai mare îndoială a mea. cu drag certitudinii ca tu esti, rara | |
| = . | alexandru moga [10.Mar.09 21:14] |
| interesanta poema obtinuta prin distilare metaforica imagine cu forta de impact la sfarsit :) placut | |
| = alexandru | cezara răducu [11.Mar.09 20:28] |
| mulțumesc. goi suntem mai aproape de adevăr. rara | |
| = :) | Alberto M. Popesco [12.Mar.09 08:09] |
| citsem când ai postat, mi-a plăcut finalul, deși nu înțeleg cum ai ajuns la o asemenea concluzie, probabil că e o chestie de logică; considerând titlul, subtitlul și prima strofă premise, obținem un silogism. mă înșel? amical | |
| = alberto | cezara răducu [12.Mar.09 20:27] |
| femeile și logica..... e un mare curaj să le poti asocia.dezbrăcată de orice îndoială, e ok ca să iasă silogismul?? mulțumesc că te-ai oprit puțin pe aici, rara | |
| = rara | vasile salisteanu [15.Aug.09 00:46] |
| Inima nu poate fi decât dezgolită, iar tu ești ca o inimă care urcă pe deal. Nu știu de când nu am mai fost surprins de un asemenea final poetic. | |