| = O Fantomă ce trăiește în el | Mihai Nasab [16.May.06 01:08] |
| O poveste tristă cu linii repetate în alte spații, dar în aceeași durere, mă doare, simt durerea - deci se pare că exist, exist însă cu adevărat? e doar o fantomă ce trăiește în el, restul sunt amintiri... | |
| = O poezie | Mariana Tanase [16.May.06 05:43] |
| plină de încărcătura metaforelor. | |
| = Mihai, Mariana | Ela Victoria Luca [16.May.06 08:07] |
| Mulțumesc, e ca și cum nu ai ști cine pe cine trăiește aici, omul fantoma, sau fantoma omul. Mă bucur că ai văzut sensul de amintire și de spirit aici. Mariana, mulțumesc pentru trecere, uneori încărcătura metaforică e un suflu abia respirabil. Ela | |
| = cu simpatie | Rusu Cristina [16.May.06 09:14] |
| Balerina apare din nou, ea danseaza si in dansul iubirii ei starneste amintirea, durerea, iubirea pastrata in sufletul unui barbat care isi joaca moartea de cincisprezece ani. o poezie la fel de frumoasa si gratioasa ca o balerina. | |
| = Mulțumesc | Ela Victoria Luca [16.May.06 09:31] |
| Balerinele își continuă dansul, apariții albe, apariții negre, uneroi doar roșul e imposibil. Bărbatul acela își joacă moartea ca ultima viață. Mulțumesc, Cristina, pentru rezonanță. Ela | |
| = bărbatul acela își aruncă. | dan mihuț [16.May.06 09:42] |
| ela, ai aici un poem al unei forme de împăcare, de aceea nu percep nimic trist, doar o formă de echilibrare a amintirilor și de acceptare în ritul celor definitiv intrați în zodia celor mai iubiți. două lucruri cred eu, dacă îmi este permis, ar putea fi reclădite:"din părul maicii" și "cel mai iubit dintre..." un poem bine zidit. are strecurat prin oase un filigran prețios ca expresie poetică. | |
| = Dan | Ela Victoria Luca [16.May.06 09:47] |
| Răspund acum, fiindcă prea târziu voi veni spre a răspunde apoi. Am modificat prima ta sugestie. La a doua nu pot, nu pot renunța, crede-mă. Mai ales că e din zodia celor iubiți, și ca om, și ca spirit, ca tot. Da, nu e tristețe, e împăcare, acceptare, veghe. Mulțumesc. Mult. Ela | |
| = " el .... | Elena Toma [16.May.06 09:58] |
| nu se spala niciodata in apele toamnei de frica sa nu prinda in sine larma furtunilor".... frumos, ela..te percep ca un tumult inchis intre cuvinte, ca un refugiu? | |
| = plumburiul tigarii | Miruna Dima [16.May.06 10:04] |
| Fara sa vreau, gandul ma duce la "Scrisoare" a lui Blaga si la "Duhovniceasca" a lui Arghezi. Aceeasi apasare, aceeasi trecere, acelasi glas al clipei ce trece. Doar ca tu, chiar si in plumb, esti usoara. Imi place mult versificatia, se muleaza pe suflet. Si, evident, versul preferat este "înainte de răsărit desprindea o patimă de pe rever" (cat de multe spune despre adevaruri care imi raman si mie in par...) | |
| + balerine albe | Adina Batîr [16.May.06 10:40] |
| M-am delogat, sper sa reusesc acum :) Ela, ma intrebam cum e sa dansezi cu moartea sau sa te joci cu ea (ma bucura dublul sens pe care l-ai ales), in orice caz este tot devierea ei spre iubirea de sprit. e un ton de "umbra umbrelor" cumva ratacit si lasand ecou in apele toamnei, limpezind. redai din suflu mersul pe poante si invaluind cu alb de balerina, cu totul special masurata aceasta distanta a ritmurilor, vibratia agale, impletirea lenta cu liniile din palma. vad omul acela inchizand ochii doar pentru zambet si vis ca intr-o poveste. pentru o noua numarare a sensurilor si a echilibrului il vad, strangand in brate balerinele... remarc cum la tine absenta devine apropiere, nu e o ruptura, ci o parcurgere din ce in ce mai lina. e atmosfera aproape palpabila, Ela, simt fumul tigarii cum ia forme fantomatice, frumos exemplu dai pentru vizual si simtire. | |
| = ah | Adina Batîr [16.May.06 10:41] |
| spirit | |
| = El nu se spăla niciodată în apele toamnei... | Gelu Bogdan Marin [16.May.06 14:10] |
| Am citit și mi-a plăcut.Fără comentarii. | |
| = Parere | Andu Moldovean [16.May.06 16:23] |
| E un soi de "detasare" imagistica in aceste versuri care, in opinia mea, nu este (inca) pe deplin cuprinsa in paleta stilistica a Elei. O adresare la persoana a treia si la modul indirect care, sugerand detasarea, parca ar vrea sa spuna "nu, sa nu credeti, nu e chiar asa, doar asa pare" - o introspectie intoarsa inspre noi asa-deodata cu scopul fatis de a eluda insusi adevarul unei trairi pentru ca ea (trairea) nu mai apartine deja celei care a simtit-o pentru intaia oara. O constructie care pe mine m-a fascinant, o idee novatoare in scrierea Elei, la care insa mai este de lucrat. Dar ce poate fi mai frumos, la urma urmei decat sa existe o continuare si un motiv pentru a o lua de la inceput? Cam asa am citit eu acest poem, desi as fi putut sa spun ca e revolta cu ceva sictir, dar asta ar fi insemnat sa epatez si sa sune vulgar, aiurea. Bobadil. | |
| = erata | Andu Moldovean [16.May.06 16:24] |
| fascinat | |
| = Adina, Gelu, Andu, mulțumesc | Ela Victoria Luca [16.May.06 19:39] |
| Adina, ai perceput subtil jocul cu moartea, jocul în sens brav, aporape un dans scoțian, cu nerv și cu luptă (cam braveheart așa), ai văzut și cum se dansează paso doble cu umbra, fiind umbra umbrelo și că țigara e doar un pretext pentru a aminti fantomele. Mulțumesc pentru buna simțire și apercepție și pentru lumină. Gelu, uneori sufletul nu se poate cuvânta, așa simt comentariul tău. Mulțumesc mult. Andu, acest stil (pe care tu îl vezi încă șubred) l-am mai abordat în poezii sau în jurnale (chiar de prin februarie 2005, vezi reamintirea Adinei, apropo de "umbra umbrelor"). Aici e autenticitatea mea, nu e revoltă, în niciun caz sictir, am simțit acest cuvânt profanând ceva din acest poem care are un sens, are o logică anume, are un afect aparte și o culoare îndreptată spre un om rar, după cum însuși subtitlul o arată. E un dans cu moartea, nu a mea. Și mai mult nu pot spune, fiindcă e deja clar. Cred că - deși ți-a plăcut mult și o mărturisești limpede aici - ceva a rămas neclar în percepția ta sau chiar ai avut tu o stare de revoltă sau/și sictir și ai încărcat prin proiecție și cuvintele mele. Îmi pare cumva rău că am reușit doar atât, însă ceea ce am scris este deja scris. Mulțumesc, te aștept prin spații de percepție împărtășite. Ela | |
| = Elena, Miruna | Ela Victoria Luca [16.May.06 20:44] |
| Am văzut târziu, iertare, impresiile voastre: Elena, da, cuvintele sunt un fel de refugii, că vrem, că nu vrem, altfel nu am cuvânta ce se află în noi. Mulțumesc, Elena. Miruna, printre șoapte, mereu cufundată în litere, trimiterile tale m-au copleșit, fiindcă, nu știu, scriitura mea e așa de stângace față de autentica scriitură, încât mă tem că mai am nevoie de o altă viață spre a putea desăvârși. Da, e trăire în adevăr, nu pot altfel, mulțumesc mult. Ela | |