| = Mai coloram o masca cu vopseaua minciunii | razvan rachieriu [16.May.06 10:08] |
| “Ochii tristeții” – ulcioare pline, sparte de lumină – își ascut privirea de “pietrele norilor” și se deschid “în palmele universului” , scrijelit cu linii de nebuloase și nove. Să înlocuim orbitele cu ochii unui copil, pentru ca inocența să spele păcatele și să umblăm după vise “în speranța aflării unui dulce ascuns”. Trecând prin viață confuz și sincopat, “mai colorăm o mască “ cu vopseaua minciunii și “mai trișăm o zi” , jucând o partidă de pocker cu destinul. | |
| = Răzvan | Vasile Munteanu [16.May.06 10:48] |
| "Hortensia se-nnoadă cu Mirtul înverzit!" (Nerval) | |
| = poem asmodeic | iosif puscas [16.May.06 11:19] |
| Mi/a mers la suflet "numai neputința izvorâtă din iubire înduioșează" e aici un destin acceptat ca atare dar nu fara o experimentare sufleteasca (ne)voita dusa la limita suportabilitatii. Un poem ce vine dinauntru si se revarsa pe "calea lactee" in mare inecandu-l pe asmodeu in propriul lui duh. | |
| = Iosif | Vasile Munteanu [16.May.06 11:24] |
| bine ai poposit - atât pe site, cât și printre poemele mele (pseudo)asmodeice; mulțumesc pentru lectură și pentru mesaj. | |
| = Vasile | Alina Maria Bica [16.May.06 11:35] |
| Îmi place mult acest poem în care a trișa înseamnă a supraviețui într-o lume în care e din ce în ce mai greu să afli "dulcele ascuns". Mă bucură sinceritatea și puritatea acestui text. Prietenesc, Alina | |
| = Alina | Vasile Munteanu [16.May.06 11:40] |
| îți mulțumesc pentru frumusețea simplă a esențializării. | |
| = *** | Gabriela Munteanu [17.May.06 05:55] |
| "dezmierdat ca un fagure mă ninge târziu asmodeu întâmplării de a fi încă viu" O poezie care e facuta sa dainuie, ca si celelalte. Cu apreciere, nif_nif | |
| = Gabriela | Vasile Munteanu [19.May.06 10:18] |
| mulțumesc pentru apreciere; nu cred în "dăinuire", însă prezentul unui suflet este pentru mine o răsplată întru destul. | |