| + Bun | Vasile Mihalache [17.Apr.09 18:19] |
| Dacă tavanul este cerul domestic cu nori de igrasie poetul a trimis-o pe ana în cer. Poemul este o alegorie relatată cu o deosebită fluență de un povestitor dăruit, un melanj de simboluri ale construirii și sacrificiului sau mai corect al reparațiilor de construcții, accentuează ambiguități premonitorii "igrasia...semăna cu un cot de iubită ieșit de sub cearșaf", "îmi lăsase numărul ei de telefon în cartea de poezii a lui tudor arghezi".După o noapte de amor cu ana "tavanul era reparat ea dormea lângă mine", cer fără pată, lumea este mulțumită. Soțul anei, acest manole concitadin consimte, prin neimplicare,la păstrarea cerului individual pur, își asumă o vină genetică care nu îi aparține, ; fatalitătea suprimă reacții: "nu a schițat nici un gest", "parcă era deja moartă". "El" această prezență parcă imaterială este un alt eu, cel fericit, cel care are remușcări. Un poem excelent. | |
| = da un text interesant | silviu viorel păcală [17.Apr.09 20:31] |
| narația curge și îl înobilează. Merită mai multe stele! | |
| = re | ștefan ciobanu [18.Apr.09 00:36] |
| vasile, ma bucur ca ai vazut pe acel ''el'', si ca l-ai fixat atat de frumos cu steluta asta. ma bucura tare ca l-ai vazut. se bucura si ''el'' silviu, multumesc de trecere. nu stiu daca e chiar asa.:) seara cu lumina in suflete | |