| = o lectura buna | Veronica Valeanu [30.Apr.09 15:05] |
| un poem de placut! discursul e bine taiat, accentul e pe anti-univers (de senzatii- cele superioare, inca neterminate in real si cele inferioare, joase, dar dialectica raului transpare -desi citesc printre randuri- din acceptanta de a locui pe acelasi palier cu cele 2 tipuri de senzatii (deci de a se resemna cu existenta celor joase si a lasa parca putin in deriva pe cele superioare)- mie imi place nivelarea planului ascendent cu cel descendent). viul-din-planul muririi & aproapemoartea-din planul viului - am gasit in sintagma "patricid sau lepadare de mama" care la inceput mi se paruse nepotrivita disportret e o dezavuare a unei cai impuse de unul din cele 2 planuri, este chiar perfect aici de corectat:piatra iona- suna inadecvat viii cu 3 de i Veronica | |
| = iesirea din carne a scriitorului | Ela Victoria Luca [30.Apr.09 16:02] |
| la primul vers m-am împiedicat sonor în disc_gol, dar si la atribuirile subtiata/turtită în sine, parcă-s improprii. sau asa le percep eu din sinele meu acum. la iona m-am tot gandit zilele acestea si al fleul în acre repetam unele mituri chiar si in mileniul 3. m-am mai încruntat la patricid. poate ar fi fost bine să alegi altfel formularea, mai ales că alături imediat lepădarea de mamă. imaginea unei suferinte transgenerationale, pe firum chiar pre-istoric personal este in prim plan. si parca aceasta cadere / prin dezlipire a tuturor este un fel de cadere a dominoului. asa cum în danaidele. finalul bun. o tonalitate cam maiestuoasa, dar nu exagera de. cam asta, pe scurt. nu ai fost original, nu asta ti-ai porpus cred. cumva asteptam si o alta versiune/rescriere a miturilor. asta asa, ca provocare viitoare. ela | |
| = er | Ela Victoria Luca [30.Apr.09 16:03] |
| pe firul exagerat de | |
| = Locuiesti in poezie ca intr-un taram magic | razvan rachieriu [30.Apr.09 16:15] |
| Gândul este un spațiu care te împresoară cu necuvinte legate la gură cu sârma ghimpată a inexprimabilului, gândul strivește tăcerea și se încolăcește ca un vierme în sinele umplut până la refuz cu personalitate poetică. Locuiești în poezie ca într-un tărâm magic în care oamenii au fizionomia versurilor. | |
| = confesiune | Alexandru Corneliu ENEA [30.Apr.09 16:33] |
| iata o poezie deosebita si atat de personala, ca un fel de confesiune.nu-ti pot gasi defecte si ma bucur citind-o.ti-ai bagat bisturiul in suflet pana la plasele.nu stiu cum sa inteleg cuvantul disportret, dar ti-am inteles resemnarea cand te raportezi la marele nimic. si, totusi, vad ca mai speri! cu prietenie. | |
| = re | Leonard Ancuta [30.Apr.09 17:24] |
| ma bucur de prezenta voastra aici. veronica, modul in care mi-ai parcurs poemul e destul de impresionant. sunt uimit chiar. te mai astept. ela, ca de obicei bag bine la cap observatiile tale, plus ca receptat si sfatul. sa vedem ce-mi va pica la inspiratie. merci de reco. razvan, mereu reusesti sa scri o poezie in comurile tale. ma mandresc ca te inspir. alexandru, pentru titlu nu vand deocamdata nimic. despre rest, intuiesti binisor. va astept cu noi pareri si numai bine. | |
| = sunt placut dispus intr-o oarecare masura | Adam Rares-Andrei [04.May.09 18:57] |
| ...astfel se dau in vileag nastrusnicile credinte si ipostaze ale cunoasterii interne: ba apar crancene confesiuni, ba zumzete de fiori nebanuiti, ori se nasc zilnic strafunduri enigmatice pana si sinelui. Totodata cand se scutura de roua, cuvintele inca par ude, deci stigmata sufleteasca nu a uitat sa pateze intr-un fel purele faclii scrise. Bineinteles ca teama de neant sarbatoreste atatea milenii in bratele fricii de stele si soare, precum soaptei ii este frica sa creasca in decibeli. Nimic nu se uita, nici macar faptul ca din mlastina in care debuteaza triumful de fata steagul reuseste sa se mentina deasupra prin revigorarea pas cu pas a esteticului. Brusc, din cearcane se vede o lumina... sa fie anuntul geniului? | |
| = adam | Leonard Ancuta [05.May.09 10:20] |
| destul de liric comul tau, intr-un fel o interpretare originala a tecstului. n-as vrea sa fac afirmatii care sa schimbe sensul gandurilor, ma bucur ca ai trecut pe aici si te mai astept. | |