| = . | Laurențiu Ion [01.May.09 18:11] |
| cred că e cel mai bun text citit de mine pe pagina ta în ultimul timp textul e și așa prea lung și mai cred ca ai câte ceva în plus - să fim triști deci și în continuă așteptare și nu numai ar fi fost mai potrivit un titlu mai simplu, de genul Orient Express, sau orice altceva care să nu arate încă din balcon ce e în casă m-aș fi oprit la versul spre ea vom călători într-o zi cu Orient Expresul chihlimbarul nu mi-a plăcut și nici nu-mi va plăcea vreodată, poate că eram obligat înainte să scriu poezii/texte folosind cuvântul ăsta după un cut ușor ar ieși un text și mai bun desigur, e o părere | |
| = .. | Dana Banu [01.May.09 18:35] |
| mulțumesc, Laur, mă voi gândi la ce mi-ai scris aici s-ar putea să ai dreptate dana | |
| + astăzi Orient Expressul pleacă fără tine | Eugenia Reiter [01.May.09 19:09] |
| toate componentele tristeții tale sunt clare ca într-un inventar, le înșiri treptat. nimeni, dar nimeni nu le poate cunoaște mai bine decât le cunoști tu. solitudinea ("mai bine stai în dreptul ferestrei deschise și taci") nebunia ("cine să mai știe dacă lumea e doar un tren idiot") imaginația ușor morbidă ("să fim triști deci și în continuă așteptare nu se știe niciodată cum și când vom închide fereastra ne vom urca în Orient Express ne vom înveli în ceață") fixația în ideea de moarte("jocurile sunt făcute vom avea parte de o înmormântare de lux") intermitenta goană după fericire, liniște, cu un oarecare sadism deghizat("vom bea din pahare înalte vinuri de chihlimbar vom străluci tineri puternici înalți și fără prihană de parcă nimic nu s-ar fi întâmplat între timp") toate astea la un loc, ascunse mereu și mereu, cat mai asiduu, extenuarea și în sfârșit abandonul... doar tu înțelegi acest adânc chapeau bas! | |
| = și mai ales | Dana Banu [01.May.09 19:39] |
| extenuarea Eugenia oboseala cumplită îți mulțumesc pentru că ești aici mereu aproape dana | |
| = orient express imaginar trecea pe la fereastra | Carmen-Manuela Macelaru [02.May.09 07:46] |
| Un text foarte bun, aproape ieșit din stilul obișnuit, doar ceața, fumul mai amintește. Poemul e scris până la capăt cu nerv, cu pixul adânc înfipt în foaia albă (sau dacă ai scris direct la computer cu degetele înfipte în documentul word). Comparația Pigalle-Drumul Taberei inedită, de ce oamenii acolo sunt singuri și dincolo nu, mi-a plăcut că nu spui explicit. „să fim triști deci și în continuă așteptare/ nu se știe niciodată cum și când/ vom închide fereastra ne vom urca în Orient Express” aici este un îndem “ să fim triști” , care spune cu alte cuvinte nu e bine ca trenul să ne prindă veseli, OE, nu e perntru asemenea oameni, OE, devine un tren imaginar. Și finalul aduce a moarte chiar dacă “nimic nu s-ar fi întâmplat între timp”. Am arugumentat, acum am să să spun exact ce am simțit când m-am citit, dacă scriam doar atât eram off, deci: super-super poem”. mcm | |
| = Carmen-Manuela, | Dana Banu [02.May.09 08:25] |
| îți mulțumesc pentru comentariu | |