| = Ai cazut intr-o secunda infinita | razvan rachieriu [24.May.09 10:55] |
| Ai căzut “într-o secundă infinită” în care ți-ai amintit toate existențele anterioare, un timp dilatat în care se încadrează viața creată de gândirea proprie, în care se încadrează visele ce coboară “steaua strălucitoare” în minte, în care încape orașul bolnav de oameni, o secundă prin care rătăcesc “femei și prostituate fără licență”. | |
| = Iubita poetului, pustia | Călin Sămărghițan [24.May.09 12:40] |
| Capcana poetului, secunda. "Incomprehensibil", căzut într-o secundă încăpătoare cât un univers întreg. Nu poți să scapi din ea, întrucât e perfect rotundă. Sferică. Are în ea și un oraș, prieteni, femei de toate felurile și primari. A, da, și poeți, desigur. Ceva mă face să cred că Valeriu Sofronie nici nu vrea să iasă de acolo. Poezia mi-a amintit de o altă zicere a unui prieten poet: "iubita poetului, pustia". Dar aia nu era o secundă rotundă, era o secundă plată ca-n palmă. Ce ți-e și cu poeții ăștia! | |
| = RAZVAN, CALIN.... | Valeriu Sofronie [24.May.09 13:57] |
| Cine nu a simtit uneori ca timpul incepe sa se joace in noi, inversandu-ne ? Ca Fiinta aceea cvasi-parmenidiana, suficienta siesi, mereu identica...nu a fost, chiar si pentru o "secunda", a noastra ? Sau noi ai ei...? Ceva imi spune, si nu ma insel, ca Poetii care sunteti, ati gustat si voi din inefabilul clipei, cu aceeasi pofta cu care desfacem prima inghetata dintr-un inceput de vara. Va multumesc, prieteni ai secundei... | |