| = Mai ales | Alexandru Mărchidan [28.May.09 09:06] |
| Mai ales aceste versuri îmi plac: "în fluviu nu m-am putut spăla, părul meu, acum fauve, era un zid prin care îți deslușeam visul răul care contaminează cuvântul scris cu vopsea albă, a m o u r, este ca păcura, cuvântul se lipește de tălpi, îl călcăm în picioare, fiindcă suntem bipezi, fiindcă suntem perdanți copiii se miră cum nu mai strângem lucruri frumoase, cum totul se termină dintr-o dată, rămâne din noi o secțiune transversală și ce trăim între străzi" De fapt, cred că poemul spune suficient numai păstrându-le pe acestea. Pe de altă parte, mai lasă și cititorul să reflecteze pe marginea lor. Celelalte versuri aduc oarecum o imagine comună în poezia modernă despre orașul decăzut. Cu stimă, Alexandru Mărchidan | |
| = părere | Liviu Nanu [28.May.09 09:32] |
| Îmi pare un poem oniric. De fapt, toate poeziile au mai mult sau mai puțin, o doză de onirism, poetul fiind prin definiție, un visător. Am remarcat titlul și ultimele trei pasaje. Strofa cu copiii parcă este din alt film, cred că ai putea renunța la ea sau ai putea s-o rescrii. Mi-a plăcut și arhitectura poemului, e limpede și liniștitoare, ușor de lecturat. citit, plăcut al 49-lea cititor anton | |
| = alex, liviu | Ela Victoria Luca [28.May.09 12:39] |
| este un dublu text cu 5 paliere de referinta. poate de aceea pe moment domina decorul suborasului. insa ce este in spatele acestui decor cred ca misca textul mai mult. sau poate inca nu mi-a reusit asa bine actarea din spatele scenelor. liviu, ai avut dreptate cu acel vers, nu era clara deloc imaginea, ideea, sau, ma rog, era clara doar ptr mine, ceea ce nu e indeajuns, am reformulat, sper ca e mai pe placul lectorului al 49lea mai ales, caci el a vazut ce era de vazut acolo. da, oniric. si da in orice scriitura exista si un spatiu de reverie, cum ar spune bachelard. multumesc, ela | |
| = ... | Silvia Bitere [28.May.09 12:43] |
| Eu cred că oniricul a dispărut spre final când ceasul Elei a bătut de fix. Deși există acel vis în vis, trezirea apare în momentul în care autorul și-o conștientizează prin acel "am știut". Suborașul "a știut". Apoi: "acolo vor supraviețui numai cei care au brațe lungi și o inimă împărțită în cinci". Puterea cuvântului nu stă în acest vers ci în acel "Da" fugar dar puternic, care sugerează convingerea, lipsa unui dubiu. Îmi place îm mod deosebit partea aceasta. Ca întreg, un poem reușit. Părerea mea este că tot ce am citit la Ela până acum, îmi dă senzația unui jurnal, tratat, de ce nu, de stări psihologice bine concentrate. citez: "cuvântul se lipește de tălpi, îl călcăm în picioare, fiindcă suntem bipezi, fiindcă suntem perdanți". Silvia | |
| = silvia | Ela Victoria Luca [28.May.09 12:51] |
| multumesc, da, acolo, la fixul acela e iesirea din oniric. e realitatea indiferent de timpul si spatiul imaginar, fantastic, oniric. si da-urile mele puncteaza spatiile de intersectie sau inter-lumile, ca o confirmare, o certitudine a lor. si despre scriitura in genere nu stiu ce sa zic, mi-e mai usor sa vad aceasta concentrare diaristica la multi alti poeti si prozator, mai ales ca majoritatea o asuma si o releva. ravie de te retrouver, ela | |