| = On "nu mai trebuie să număr" | liviu ofileanu [31.May.09 13:55] |
| Ioana Negoiescu, poema dv. are sâmburii lirismului autentic. Am remarcat tensiunea derulată cu ajutorul pauzelor de respirație și vizualizare, câteva metafore frumoase, între care una a la Emily Dickinson: "nu-mi imaginezi cerul fără tine.nu-mi imaginez nimic fără tine." Sensibilitate, inocență și priză poetică. Cu plăcerea lecturii, liviu ofileanu | |
| + am noroc că nu mai trebuie să... | Ela Victoria Luca [31.May.09 18:05] |
| îmi amintește de "falanga" martei petreu, cumva, poezia asta a ta. acolo tonalitatea e mai dură, tăișul cuvântului mai ferm și mai abrupt, aici tu lași o anume îmblânzire a violenței fundamentale, o anume mișcare spre tandru, spre anticiparea liniștii, nu doar spre trăirea ei. poetica nu face decât să fie un fluture alb, așa precum liniștea, dar el, cel care scrie, știe că există mereu o lamă, cea care nu ne mai permite să numărăm. nici vii, nici morții, nici secundele. și lama aceea este cea care poate anihila chiar și litera, nu doar numărul. de aceea finalul în care ai spus "am norc" îmi sună mai degrabă a ieșire din imposibil decât a imposibilului numărat. ela | |
| = i. | ioana negoescu [02.Jun.09 06:48] |
| Liviu, Ela, prezenta voastra ma onoreaza...va multumesc mult pentru aprecieri. e un text de lighioana. o lighioana care asteapta in linistea asezata pe o lama foarte ascutita. multumesc. i. | |
| = blindness | Ligia Pârvulescu [09.Jun.09 01:51] |
| Ioana, mi-ai adus aminte de film. De Blindness adica. Si de carte. Mi-a placut textul, cel mai mult imaginille astea: "dincolo de cuvinte liniștea e un fluture alb. imens ." si "clipele trec cu o anumită grație ca niște lebede ce se întunecă abia dincolo atunci când eu nu le mai văd." (da, mai ales asta, desi n-as fi ales lebedele, parca-s prea soft, dar imi place mult ideea). | |
| = noi suntem norocosii | Stefania Klein [27.Oct.09 14:16] |
| sa privim prin ochii tai. exceptionala reverie. | |