| = prima veste | Costin Tănăsescu [08.Jun.06 21:36] |
| un text foarte bun care face apel la sensibilitatea receptorului. deși este recomandat nu există niciun comentariu în subsolul acestuia. acesta este paradoxul(care să fim serioși, nu mai este chiar un paradox) care bântuie acest site. textele submediocre, despre poluții nocturne și proeminența salivei sunt asediate de pseudoexegeze, iar textele cu un mesaj concis, scrise de o mână sigură, cu o "coloană vertebrală" greu de construit, zac prăfuite într-un colțișor umbrit al acestui habitat literar. eu am trecut să te încurajez fiindcă acest text merită să fie citit. Închei prin a spune că am remarcat construcții frumoase cum ar fi: "lumea mea se concentrase brusc într-un mușuroi de furnici în care altcineva se juca cu bățul.", "DimineAța singurul drum pe care îmi conving picioarele să meargă este biblioteca...", ori "tu îmi împleteai universul pe deget...". Felicitări pentru acest text, e o parte din sufletul tău pe care ni l-ai pus pe tavă. | |
| = Costin, | Elis Ioan [08.Jun.06 21:57] |
| m-ai cam lăsat fără cuvinte și nu mi se întâmplă prea des. Da, așa este. o parte, cea mai importantă. | |
| = Felicitari Elis. | Irina-Venera [23.Jun.06 11:02] |
| Minunat Elis. Recunosc ca proza ramane un medicament pentru mine. Si sper, si cred...si VAD, si pentru tine.Mi-a placut nespus cum ai transpus dureri "care tipa", in cuvinte calde, mangaiate parca, ca unica sansa de salvare... ca unica speranta. Textul atinge prin mesaj, prin forma, prin esenta tare a "parfumului de la tine". Te felicit, chiar daca nu este decat o parere lipsita de steme. ir. | |
| = coldplay | Iulia Pomaga [23.Jun.06 11:19] |
| E un text bun, cu adevarat bun, atat zic eu, fara alte comentarii de prisos. | |
| = the hardest part (coldplay) | Alina Livia Lazăr [23.Jun.06 11:30] |
| Elis, La limita dintre A FOST și NU A MAI APUCAT SÃ FIE stă inelul ca dovadă a faptului că noi, oamenii, suntem chiar proști când ne luăm după timp. Elis, Sunt rea cu tine pentru că ai pus prea mult din inima ta aici. Așa simt. Așa se simte, de fapt. O să fiu rea pentru că știi bine ce periculos e să faci asta. Elis, Eu chiar cred în dragostea aia babană de care zici, aia de are pieptul așa de vârtoșat încât stă în fața timpului și a oamenilor și a planetelor - mândră! Elis, De câteva săptămâni trăiesc cu senzația acută că o să mă izbească o mașină. Aud claxoane care mă trag de braț. Ca și la tine aici - o umbră - în drumul spre bibliotecă. Elis, Puterea unui text stă în a face cât mai mulți și cât mai diferiți oameni să rezoneze la el. Așa cred că ai reușit tu azi. Oh, dar cu ce preț.... prietenesc, li (P.S. La viitorul text, fie chiar și proză, trebuie, Elis, să încerci să fii mai zgârcită. Înțelegi tu. Așa cred eu.) | |
| = răspunsuri, | Elis Ioan [23.Jun.06 17:04] |
| irina-venera, mulțumesc pentru mesaj și că a ajuns la tine. nu este nevoie de steme. :) iulia, mulțumesc, fără alte comentarii :) | |
| = am o veste bună, li | Elis Ioan [23.Jun.06 17:41] |
| li, voi începe prin a mărturisi că am vrut să trec textul la personale, pt că, în mare parte... uite acum sunt zgârcită :) și da, oamenii sunt chiar proști când se iau după timp. când pun timpul în fața vieții lor. li, da, și eu cred, și dacă nu aș crede, crede ea în mine. li, dar tu știi că îmi place să fi rea cu mine. mai ales din motivele astea. Numai să nu ascuți cuțitele prea tare. doar cât să îmi curgă puțin sânge. puțin. până la os. tu știi ce simți...și ai dreptate. nu li, nu auzi claxone! umbra rămâne oricât te-ai zbate...timpul/anii/orele nu fac diferența. dar, din fericire sau din păcate, și asta știi. eu așa simt. li, nu mi-am propus nimic cu textul ăsta. e o poveste care a intrat în mine și a rămas acolo. știu ce înseamnă. și mă opresc aici până nu mă cerți din nou. :) PS: bine li, încerc, dar sunt o catastrofă la asta. | |
| = am o veste bună li, | Elis Ioan [23.Jun.06 17:50] |
| li, voi începe prin a mărturisi că am vrut să trec textul la personale, pt că în mare parte ...și da, acum sunt zgârcită. ai dreptate, oamenii sunt chiar proști când pun timpul în față sau când se lasă mințiți de el. e un mincinos tare priceput și e ușor să-l crezi, dacă nu...da, e doar una din dovezi. li, da, și eu cred, și dacă nu aș crede, crede ea în mine. li, nu mă supăr când ești rea. numai să nu înfigi cuțitele prea tare. doar cât să îmi curgă puțin sânge. puțin. până la os. și ai știut ce simți. nu li, nu auzi claxone! umbra rămâne oricât te-ai zbate...timpul/anii/orele nu fac diferența. dar știi și asta. li, e o poveste care a intrat în mine și a rămas acolo. știu ce înseamnă muchia când nu tu o alegi. și mă opresc aici până nu mă cerți din nou. :) ps. încerc. e cam greu, nu-i așa?! | |
| = erata, | Elis Ioan [23.Jun.06 18:31] |
| mea culpa, să fii/claxoane. mi-e foame și nu țin dietă :) | |
| = cam tarziu | Ciprian Radu [23.Jun.06 19:41] |
| ...dar placut surprins de text. Are substanta si asta apreciez. Daca ar fi fost la "personale" nu as fi comentat, probabil, acel "coldplay" care nu ajuta cu nimic textul. Raman la parerea ca un text bun se poate lipsi de "particularitati" de acest tip. Placut :) (Elis, si nu Ioan :) - ca ma tragi de urechi si pe mine) Spor(t) | |
| = ciprian, | Elis Ioan [23.Jun.06 20:57] |
| mai bine mai tarziu decat niciodata, spune vorba. o stii ea ce o stii. desi colplay intra la personale, are o logica si in text pt. ca in mine urla moartea si in urechi coldplay „it’s a beautiful world everyday everyday”. si ar putea fi... depinde ce lume, eu o astept pe aceea cu beautiful world. si nu vorbesc in metafore, sau poate vorbesc. nu mai zic nimic, ca acum o vad pe Li, alergandu-ma cu iataganul ca prea ma "dezbrac" toata. multumesc, ca ai lasat usa deschisa. elis (si pt asta multumesc) :) | |