| = Multumim Maria | Sorin Teodoriu [16.Jun.06 15:56] |
| Articolul tau m-a emotionat, Maria. Si emotiile au venit pentru ca ai punctat evenimentele care incepeau sa apuna, sa intre in acea uitare calda si definitiva. Ma refer la reactia oamenilor din sala, la cele spuse de copii, la dorintele lor atat de sincere si simple... si la imposibilitatea realizarii lor. Acum stiu ca ei nu sunt doriti de familii, familiile nu au suficienti bani pentru ei... Georgiana, esti norocoasa ca ai fost infiata! Iar ei, copiii institutionalizati, cand cresc si devin majori, sunt 'eliberati' din orfelinate si ajung in strada. Cei mai norocosi gasesc ceva de lucru, dar sunt putini... Va rog, mai tineti-ma un an... N-am unde sa merg. Da, si iarasi simt un nod in gat, ca atunci in sala Ministerului de Interne. Iti multumesc, Maria. Pentru InDArt, pentru copiii de care a povestit Bogdan, pentru copiii din trupa care trudesc din greu, pentru articol, pentru imagini. Alte cuvinte nu gasesc... Maine InDArt va continua proiectul Plumbuita la teatrul Liric din Craiova. Sa le uram BAFTA! copiilor din trupa. | |
| = Talentul autentic acolo unde vârsta e doar o măsură | Ela Victoria Luca [16.Jun.06 17:35] |
| Am citit această cronică cumva pe marginea firului temporal. Fiindcă și Pe Bogdan Gagu, și pe Sorin Teodoriu, Dan Simion, Loredana Caloian, și ulterior întreaga trupă IndArt, i-am cunoscut în spații și locuri diferite, prin virtual și real, și le-am recunoscut prezența creatoare. Au evoluat foarte mult în numai un an. Au muncit intens, întru valorificarea talentului lor. Maria a redat aici cam tot ce se putea reda, despre intrarea în sala de spectacol, spectacol în sine, spectatori, creatori, organizatori, nu s-a rezumat să descrie, ci a prezentat și un interviu necesar spre a intra cumva "în culise", acolo unde numai cu suflet se poate intra. Am lăsat pe prima pagină acest articol, spre a fi aproape de cei ce doresc să știe mai mult despre lumea teatrului actual și "poeziștii" implicați realmente în ea. Mulțumesc, Maria, stăteam la altă ușă, așteptnd să apară încă 5 "poeziști" care veneau pe alt drum. :) Am ajuns la timp, cu toții. E esențial uneori să fii la locul și timpul potrivit. Pentru oameni și artă. Ela | |
| = M-am simțit copil acolo și mi-a fost tare bine | Maria Prochipiuc [16.Jun.06 17:42] |
| Sorine, știu că de fiecare dată se întâmplă așa, când spun de fiecare dată mă refer la aceste evenimente care au loc și anume: lansări de carte, spectacole, festivaluri… eu nu am materialul scris, trebuie să traduc de pe reportofon sau de pe cameră, poate unora li se pare ușor, chiar și captarea imaginilor de pe cameră este un lucru de migală, aici mi-a fost mai ușor că am avut imaginile direct ( sa nu înețeagă cineva că mă plâng, îmi place ceea ce fac) acesta este singurul motiv pentru care aricolele apar mai greu, dar spun că abia atunci când ți se pare că totul trece sub uitare, uite vin eu cea întârziată și…mulți care au fost implicați în aceste evenimente îmi spuneau: am crezut că nu mai scrii nimic…Poate nu știi cât de mult mi-am dorit să-mi vorbești, despre acest proiect și implicarea ta directă, care au fost motivele și multe altele. Și acesta este un motiv al întârzierii că mă gândeam că poate totuși îmi vei răspunde la niște întrebări, dar cine știe poate e mai bine așa, altfel cum aveam să-l implic pe Bogdan și să-mi vorbească cu atâta dăruire despre ceea ce face. Nu te scap eu altădată sau a fost pedeapsa că nu ți-am onorat invitația să stau la voi? Iar cred că cineva se va mira că nu am vorbit prea mult despre trupa Pardon, le-am rezervat ceva special, vor urma și ei… | |
| = Intre râs și plâns | Mirela Toma [10.Dec.18 14:27] |
| Mulțumesc Maria pentru surpriza acestei cronici pe care sincer o așteptam. Felicitările mele Sache pentru această minunată piesă care m-a impresionat foarte tare. Pot spune că am sorbit-o! Felicitările mele regizorului Bogdan Gagu. Abia aștept să vă văd la Craiova unde crema orașului va fi cu ochii pe voi! Țineți-o tot așa! Cu mult drag. | |
| = Splendida cronica Marioara ! | Valeriu Cercel [16.Jun.06 19:47] |
| Am regrete ca nu am putut lua parte le acest spectacol ai caror actori ii cunoscusem cu o zi inainte la cenaclu. Felicitari lui Sorin pentru o asa o reusita si pentru tot efortul ce-l depune cu acesti copii, pentru scena, pentru scris, pentru tot. Deasemeni felicitari lui Bogdan, de care am ramas foarte surprins cand l-am cunoscut. Gandeam ca nu este chiar atat de tanar pentru cum scrie. Va urez succes tuturor, cu mult drag, Valeriu | |
| = Cateva raspunsuri | Sorin Teodoriu [16.Jun.06 20:37] |
| Maria Daca vrei, poti - stiu dictonul. Uite ca saptamana asta, care tocmai trece nu am putut. Unele motive ti le-am spus, alte-s in mine. De ce piesa pentru copii? De ce cartierul raufamat Plumbuita? Am urmarit trupa jucand si repetand scena cu scena, cadru dupa cadru spectacolul pentru Eminescu. Stateam in sala, tremuram de frig si gandeam. Intr-o alta seara, la cenaclul Duiliu Zamfirescu, Dan Simion mi-a spus: 'As vrea sa pregatesc o piesa de teatru scrisa de tine.' Poate atunci s-au facut primele conexiuni: copiii repetand si ideea lui Dan. Am inceput prima varianta Plumbuita destul de greoi, am afisat-o publicului pe site cu rugamintea catre Erika si nu numai, sa isi spuna critic parerea. De ce in primul rand Erika? Pentru ca am citit cu ce se ocupa. Primele ei comentarii au fost negative: 'Nu este pentru copii! Georgiana e prea matura, Alex e prea complex in intrebarile lui cu talc.' Am luat-o de la capat rasfoind in acelasi timp carti pentru copii. A venit a doua varianta. I-am cunoscut pe Tedi, pe Stefanel, pe Liana. Mi-au scris si m-au tot intrebat aia ce e? Asta ce inseamna? Si iar modificari. Ce inseamna DN1? Da, o intrebare clara si la obiect. Si au mai fost. De ce Plumbuita? Pentru ca am vrut sa 'dau' o sansa si copiilor fara casa, a celor de pe strazi. 'Plumbuita' nu e prima incercare de acest gen, prima a fost 'Punem pariu' in care relatam viata unui bun prieten, NT, dus de mult dintre noi. Copiii din Plumbuita dorm si acum prin asa-zisele curti, stau mereu cu mainile intinse la cei care vin la cimitirul Plumbuita, ii fura pe cei neatenti, au purici, paduchi si strazile sunt pline ori de praf ori de zoaie. Garduri intre gospodarii sunt foarte rare, peste tot miroase urat si e murdar. Cine se incumeta sa treaca noaptea prin Plumbuita nu iese imbracat de acolo. Dar cine stie? Poate apare de acolo un leader, un geniu, poate se ridica unul din sutele de copii abandonati. Prima parte a Plumbuitei a fost 'copiata' din viata Roxanei Cristea. Ea este acum in strainatate si nu se poate lauda c-a ajuns foarte bine. Georgiana a reusit sa razbata, Roxana e la jumatatea drumului. Am vrut sa aleg totusi un sfarsit mai bun. A doua actiune a fost inspirata din 'Punem pariu'. Am fost certat de ce nu se termina bine si a doua actiune. Pentru ca trebuie inteles foarte clar: daca gresesti in mod constient, trebuie sa si platesti. Am fost certat ca as fi luat o parte din evenimentele nefericite din viata unui prieten de pe site, de aici. Atunci mi-am dat seama cat de mari pot fi coincidentele si cate li se intampla chiar oamenilor de langa noi, pe care ii stim dar pe care nu ii cunoastem. A trebuit sa schimb numele unui personaj pentru ca era identic (nume si prenume) cu al altui prieten. Multe ciudatenii s-au mai intamplat aici. Apoi a venit accidentul Lianei, moartea ei dupa o saptamana de coma. Am vrut sa renunt la proiect, parea ghinionist, dar era prea tarziu. Angrenasem InDArt-ul, angrenasem Mitropolia si nu se mai putea face nimic. Pregatirile au continuat si am fost cu totii de acord sa dedicam piesa Lianei. Atat. Poate am explicat cateva din intrebarile tale, Maria. As vrea sa continui proiectul, dar asta depinde doar de scrisorile pe care le voi primi de la copii la casuta postala facuta publica atat la textul 'Plumbuitei', cat si pe pliante. Deocamdata mi-a scris doar Ioana. Mai astept, copiii sunt emotivi cand e vorba sa-si destainuie viata. Si noi am fi la fel. Ce-o sa urmeze, o sa vedem. Inca o data iti multumesc, Maria si sa tinem pumnii InDArt-ului maine la Craiova. PS Mirela, pentru InDArt muncesc fulltime doi regizori: Dan Simion si Bogdan Gagu. | |
| = prea emotionat | Bogdan Gagu [16.Jun.06 21:25] |
| dupa aceasta aducere aminte, eu nu pot decat sa ii multumesc mariei pentru efortul depus, pentru sufletul ei... in rest sunt fara cuvinte... am spus tot ce trebuia sa spun mai sus multumesc sache! multumesc si celor care sunt alaturi de noi! sunt prea emotionat sa mai spun ceva cu stima si prietenie always inoni | |
| = Maria.... | Elena Toma [17.Jun.06 09:19] |
| sincere felicitari pentru atasamnetul tau fata de actul artistic trudit de noi, suflete iubitoare intru infrumusetarea clipei. un brat plin cu flori din partea mea si a micutilor mei artisti care au trait emotia scenei alaturi de tinerii actori ai trupei Toma Caragiu, carora le urey mult succes. Admiratie si respect pentru Sorin Teodoriu si Dan Simion pentru sansa pe care o dau tinerelor talente | |
| = completare... | Elena Toma [17.Jun.06 09:22] |
| felicitari si tanarului regizor Bogdan Gagu pentru sensibilitatea traita pe scena vietii. Succes Bogdan Gagu | |
| = succes pe viitor | Felicia Flor Baltag [17.Jun.06 14:34] |
| Felicitarile mele atat tie Sorine pentru piesa cat si trupei pentru daruinta cu care a jucat. Eu, din pacate, nu am putut fi prezenta in sala, dar, prin intermediul Mariei a fost ca si cum pentru un moment timpul a facut cale intoarsa si fiinta-mi a luat parte la aceasta minune numita - Plumbuita. Respectele mele pentru efortul depus, Maria. Nu multi sunt cei care stiu ca ceea ce faci nu e atat de usor pe cat pare. Te imbratisez si inca o data felicitarile mele tuturor celor care ati facut in asa fel incat Plumbuita sa ia viata. | |
| = Pe scenă | mariana fulger [17.Jun.06 17:00] |
| Spectacolul se va juca și la Craiova, la teatru Liric. Aici e o mică lipsă. Ar mai fi și câteva virgule, dar scapă de blestemul cenzurii. Preocupări multiple, efort, pasiune, talent și nelipsita dăruire. Baftă multă tuturor și o seară fericită. | |
| = Pardon | Ion Diviza [19.Jun.06 07:08] |
| Aici la mine, la serviciu, de unde ma loghez, pozele nu se deschid, asa ca am fost nevoit sa citesc tot textul. :)) Tu te-ai nascut cronicar, Maria, insa cu cateva secole mai tarziu. Istoria Moldovei a pierdut mult... :)) In schimb istoria Agoniei a castigat un cronicar remarcabil. Felicitari, Sorin, pentru acest mare eveniment in viata ta. Iti inteleg si iti apreciez emotiile, asa cum iti pretuiesc talentul de dramaturg si deosebitele calitati de Om. La mai mult si la mai mare! P.S. Pardon :)), eu nu m-am apropiat de calculator aproape 3 zile. Aceasta explica intarzierea... P.S. Sunt redactorul revistei de satira si umor "Pardon", care exista dar nu apare... :) O revista de umor "Pardon" a aparut, fara sa fim informati despre asta, si la Bucuresti, in perioada 1921-1927, pare-mi-se. | |