| = Imblinzitoarea de gol | Adrian Suciu [19.Jun.06 10:12] |
| Iata copilul nascut din mama moarta si tatal disparut si care nu e un caz social. Ai un talent extraordinar de a imblinzi in vorbe lucrurile care dor si ranesc. Singuratatea e fertila, golul e muza si "nu scriem nimic". | |
| = umbre. | emilian valeriu pal [19.Jun.06 10:28] |
| "absenta din care se moare incet ca o flacara" "tu le aratai polul sud eu le aratam intotdeauna inima" Nu stiu cum e asternerea intre ape, dar imi place sa cred ca poemul e scris din lacrima crucii. Imi place atmosfera molcoma de absenta pe care nu poti s-o inlocuiesti nici macar cu doua umbre. Emil | |
| = despre placerile non-necesare | dorin cozan [19.Jun.06 10:35] |
| eu prefer sa dorm pe cruce cu fața in jos | |
| = askesis | felix nicolau [19.Jun.06 10:51] |
| eu chiar as zice ca este o frumoasa, delicata poezie de dragoste religioasa. un model, in felul ei. | |
| = " o cruce de alabastru" | Pașa Gheorghe [19.Jun.06 12:18] |
| = Acelasi stil inconfundabil, dar si o dorinta de a explora, prin resemantizarea cuvantului, noi universuri spirituale. Incipitul textului sugereaza, in opinia mea, abandonarea lumii tulburatoare, dar si tullburi a trecutului fiintei, mergandu-se spre o esentializare a discursului liric. Si eu consider remarcabil versul: "absenta din care se moare incet ca o flacara". O pierdere esentiala, dar o "incizie necesara" pentru refacerea unitatii fiintei. Textul este complex, de aceea ma vei scuza ca nu voi continua interpretarea. E necesara o meditatie mai indelungata asupra unui text unde interfereaza trairile subiective cu gandirea filozofica, religia si psihanaliza. Oricum, e un text pe care il apreciez. Pasa | |
| = cu simpatie | Rusu Cristina [19.Jun.06 12:21] |
| Uman si sacru, alabastru albatros, prezenta absenta, un tablou foarte reusit. parca ar fi o imagine statica dar cu atatea simboluri incat nu poti sa o descifrezi in totalitate. | |
| = perdera | MA Ioan Tite [19.Jun.06 16:57] |
| "dacă ne-am născut" "mai întâi să bem apă" "din mama moartă. tu din tatăl dispărut." "apoi" să "facem o cruce de alabastru." să "amintim cum am trecut pe aici împreună" decupând "din noi fantome." "vor plânge albatroșii" "pentru ultima oară" "așternerea între ape" "absență din care se moare încet ca o flacără." "din iluzia ta că m-ai iubit în lacrima crucii" | |
| = Ce am vazut eu | Teodorescu Cristina Oana Daciana [19.Jun.06 17:42] |
| "incizie necesară între pântecul meu și atriul tău stâng." Nici nu cred ca as fi putut descrie mai bine imaginea unei iubiri, cel putin asa cum o vad eu. Legatura vitala intre un spatiu creator de miracole si o inima care bate in permanenta. Un cerc perfect a fost inchis pentru a se crea un alt miracol. Perfect! | |
| = mulțumiri | Ela Victoria Luca [20.Jun.06 09:21] |
| Adrian, mulțumesc pentru că îmi asculți cuvintele pe tonuri calde. Vidul devine uneori sursă a imaginarului. Emil, o așternere între ape (nu neapărat două) e ca o așternere între umbre, e o atingere a inter-spațiilor. Mulțam pentru că ai inutit din ce anume este scris poemul. Dorin, așa dormind, coloana îți rămâne spre cer și chipul spre pământ. Mă voi gândi o vreme. Felix, ai și tu felul tău aparte de a privi/primi dincolo de cuvinte, esențele. Mulțumesc. Gheorghe, explorez din zorii vieții ce este tulburător și tulbure, resemnificând sau redescoperind poate prin ochii mei cuvintele, oamenii, lucrurile, întâmplările. Cred că fiecare din noi este un explorator. Uneori mai ales absențele ne fac să fim ceea ce suntem, interior. Mulțumesc pentru înțelepciunea ta. Cristina, e într-adevăr o unire a unor contrarii anume, dar îndeosebi jocul adesea dureros între prezență-absență, viață-moarte. Mulțam pentru finețea trecerii tale. Ioan, ce îmi place când un alt om ia cuvintele și le așterne altfel și descoperim astfel noi dimensiuni. Mulțumesc, îmi place mult acest joc. Daciena, percepând cercuri-cercuri și interspațiile, mai ales între doi oamnei, în sau fără iubire, tu însăți înseamnă că știi, simți toate acestea. Mulțumesc. Ela | |