| = "asimetria este singura certitudine " | Dan Carlea [24.Jun.06 19:22] |
| Poeta spune : "mă închideam în cuvinte să mă pot ascunde cumva de oameni", deci, altfel spus, se ascunde de noi daruindu-ne ce are mai pretios. In fusta ei, "rasucita spre moarte", poezia isi arunca si un ochi spre noi, sa vada de-i vom "uri privirea", dupa cum ne imbie, dulce ca o pulsiune a mortii. Sigur ca Dumnezeu nu a interzis orgasmul poetic, cuvintele lui fiind, de fapt, endorfinele Luminii. Logosul-prima suflare articulata... | |
| = Dan | Ela Victoria Luca [24.Jun.06 19:51] |
| Mulțumesc, faină interpretare. Da, are ea pulsiunea de moarte ceva dulceață din pulsiunea de viață, altfel nu li s-ar simți aroma nici uneia, nici celeilalte. Logosul, dar și infinitele logici. :) Ela | |
| = asimetria | Ciprian Radu [24.Jun.06 20:19] |
| Imi place jocul asta viata-poezie-asimetrie, oarecum un remake al lui Barbu referitor la poezia complementara geometriei. Textul curge, ne-ai lasat niste versuri frumoase. ("noaptea musca din inima", "nu am citit din mine inainte de a trai") Typo: "de iubi accidental" - in graba, apoi as indrazni o sugestie: fara "cumva". (nepotrivit, zic eu in ultimele poezii) Nu stiu de ce am impresia ca partea cu "fireste", "inteligente" si "siesta mentala" ar putea sa lipseasca - dar sunt sigur ca isi au rolul prea bine determinat... (Poeziile bune trebuie criticate) Placut :) Spor(t) | |
| = Ciprian | Ela Victoria Luca [24.Jun.06 20:23] |
| Mulțumesc pentru a de la a iubi. :) nu pot modifica acum nimic. e totul bine determinat, chiar dacă asimetric și ilogic sau mult prea logic. Las așa acel cumva deși ar merge "o vreme". Mă voi gândi. Partea finală însă nu se va schimba, în niciun caz versul penultim, fiindcă are rost și metarost și pararost acolo (glumesc). :) Mulțam pentru critica bună. Ela | |
| = lacrima oranj | MA Ioan Tite [24.Jun.06 21:16] |
| "și eram doar o femeie de treizeci și câți ani mă închideam în cuvinte să mă pot ascunde cumva de oameni" dacă nu e eroare la "și câți ani", atunci e o construcție înteresantă(fină), dacă așa trebiue citită: "și eram doar o femeie de treizeci" + "câți ani mă închideam în cuvinte să mă pot ascunde cumva de oameni" (30+?=? la asta mă refer) "nu merit atâta libertate" "nici măcar dumnezeu" nu merită? cu "d", tocmai pentru a sublinia răzvrătirea, oare? "nu spuneam nimănui despre cum este să te muște" dragostea, "izbitoare și liberă ca un paradox" păcătuiam "cu bunăștiință înaintea ta a ei a Lui"? Ce ziceți voi, guri inteligente? | |
| = Ioan | Ela Victoria Luca [24.Jun.06 21:26] |
| Ce ochi ai, ce privire descompunând nuanțe. Desigur că nu e eroare acolo, ci e o trecere: de (la) treizeci și câți (?) ani mă închid...? Ai perceput jocul, pragul abia vizibil și totuși ai simțit că nu e întâmplător. Nu știu câți ani mă închid în cuvinte, dar sigur de la treizeci cumva m-am închis acolo, atunci, altfel. D e d fiincă oricum aș scrie minuscul-majuscul în mine nu are măsură. E prețuire. Da, cu bunăștiință păcătuim înaintea. Nu, nu știu ce or zice ele. Mulțumesc pentru verosimilul din tine. :) Ela | |
| = Da | Andu Moldovean [24.Jun.06 23:45] |
| Logos, forta, imi place. Fara "dumnezeu" la final (mai ales dupa acel "macar") ar fi chiar ok. Bobadil. | |
| = Andu | Ela Victoria Luca [24.Jun.06 23:57] |
| Andu, cum le mai percepi. :) Mi-a dat de furcă acel vers, care a fost plasat în 3 locuri ale poeziei. Mă hotărâsem să îl las la final, fiindcă doream să accentuez o interdicție abolută. Acum, recitind comentariul tău și poezia, am considerat că poate fi eliminat, mai ales că am un vers anterior cu "Lui". Și că finalul ar fi mai potrivit la "orgasm poetic". M-am hotărât greu să renunț fiindcă aici nu voiam să schimb nimic. M-ai convins, căci ai văzut drept. :) Mulțam. Ela | |
| = ela victoria luca | FE [25.Jun.06 19:19] |
| wow! super faina poezie! nu inteleg de ce nu vad aici vro 5 stelute. or fi invidiosi pa ce-ai scris tu. :) (vbesc serios) (c-am auzit ca nu prea ma crede lumea) păcătuind cu bunăștiință înaintea (ta a ei a) Lui asta-i cel mai trist. | |
| = FE | Ela Victoria Luca [25.Jun.06 19:20] |
| Nici de stele, nici fără stele. Nici invidie, nici fără invidie. Fiecare după gust. Bun sau rău, oricum esențele nu sunt terestre. Decât pentru foarte scurt timp. :) | |
| = "Orgasm poetic". | Liviu Ioan Copos [25.Jun.06 21:37] |
| După o "siestă mentală", gura mea,(mai mult sau mai puțin inteligentă!) a înțeles, că, "asimetria este singura certitudine" și că această poezie "liberă ca un paradox", este superbă prin metafora subtilă și inteligentă, prin finețea și sinceritatea expresiei, ca o..."apă neântâmplată" "nu merit atâta libertate/ în carne în genunchi în claviculă"... Stima mea, Doamnă! | |
| + Ce chestie! | Andu Moldovean [26.Jun.06 15:01] |
| Uite, mi s-a intamplat sa recitesc poemul asta astazi si sa nu-i mai gasesc cusur (mai putin titlul, eu as fi spus "incredibil", dar ce vorbesc eu despre titluri, eu, care sunt o adevarata catastrofa la acest capitol?). Acum, nu vreau sa comentez prea mult vis-a-vis de faptul ca Ela incepe sa scrie tot mai bine (pana acum, dupa cum toata lumea si-a putut da seama, a scris destul de prost :-)) si anume in sensul ca a inceput sa se detaseze in clipa cand scrie de propria ei imagine din oglinda (si nu din orice oglinda, ci din cea de la jumatatea distantei dintre est si vest, dintre nord si sud, care este cea mai mare oglinda pe care mintea omului a putut-o nascoci vreodata, mai mare decat toate oglizile venetiene laolalta dar nu la fel de limpede, desigur, mai mare chiar decat oglinzile gravitationale care ne populeaza noaptile cu stele duble). Iar aici picatura de revolta pe care oricine o poate simti prelingandu-se pe obraz ca o lacrima nu este pe Dumnezeu, cum ar putea sa para, de aceea nici "macar Dumnezeu" nu ar putea sa se supere ca a fost sters din acest poem, nefiindu-i Lui locul in cuvantul de incheiere, inca. Asa ca asta e, oprobriul fie asupra mea si a lecturii mele deochiate! Ce sa fac, insa, daca mi-a placut? Pai sa citesti a doua oara ceva si sa-ti placa iar? Cine a mai vazut asa ceva? | |
| = Andu | Ela Victoria Luca [26.Jun.06 15:55] |
| No, amu, că toată lumea vede ce prost de bine sau ce bine de prost scriu - toată lumea în sensul că e o pagină virtuală și are acces oriceine, de oriunde și prost în sensul că am spart oglinzile alea care se întindeau între toate punctele cardinale nevenețiene - mă bucură că nici măcar Dumnezeu nu se supără de prostul-bine scris de mine și nici de ștersul-neșters și că trecerea ta acum vine să îmi spună: girl, open yourslef. Sau așa am auzit eu, cu picătura enlezească din aprecierea ta. oricum, îți spun un secret: greu mă las lumii. Mulțam, nuș ce mai pot spune. A da: accentul meu este pe vero nu pe credo aici, în titlu (adică: ceva care nu pare adevărat, și nu atât nu ceva care nu pare credibil; deși sinonime - în dicționare - există o diferență minimală dar foarte specifică, pe care eu am ales-o.) Gracias. Mi-am învățat lecția. De ieri și de alt ieri și tot așa. | |
| = er | Ela Victoria Luca [26.Jun.06 16:00] |
| open yourself, of course | |
| = Liviu Ioan Copos | Ela Victoria Luca [26.Jun.06 16:17] |
| Fiindcă uneori inteligența ne împiedică să vedem, fiindcă simpla înțelepciune lasă revolta să nu devine tsunami, fiindcă inima își cere dreptul în orice secundă, măcar la viu, această poezie este altfel. Mulțumesc pentru semnul tău aparte. Ela | |