= cu cei ce inima-și revarsă | stefan ciobanu [28.Jun.06 17:43] |
'de mi s-or toci genunchii vor rămâne rădăcinile adânc înfipte sub lemnul crucii Tale' observ un adevarat ritual crestin (imi place mult'spala-mi Doamne întru cele nevinovate mâinile mele să te pot iubi'pentru ca la noi Christos e cel ce ne spala inainte de a intra in cina cea de taina)cu terminatii infipte in maduva crucii care vietuieste o viata de sange numai bine. | |
= Maria | Rusu Cristina [28.Jun.06 18:36] |
O poezie sensibila, scrisa cu inima. versul al doilea mi-a placut mult. are ceva special. si finalul binenteles. cu drag | |
= Clopotul veșniciei | mariana fulger [28.Jun.06 18:55] |
Puternică simțirea ta. Și una și cealaltă. O seară fericită. | |
= străbate cu limba mea pământul ca un murmur de izvoare | Maria Prochipiuc [28.Jun.06 20:49] |
Ștefan - nu știu dacă e un ritual, dar ce pot spune e că sursa de inspirație se află acolo în scrierile lui David, îmi place să pătrund acolo unde se pare că e destul de greu, îmi place să înțeleg tâlcuirile, iar forma îmi aparține, nu știu cât am reușit, când am scris versul care spui că-ți place mult 'spala-mi Doamne întru cele nevinovate mâinile mele să te pot iubi' eu am gândit la cu totul altceva și este foarte interesant cum ai interpretat tu, mi-ai deschis ochii și spre alte semnificații (aici trebuie să-ți mulțumesc!) și referitor la cruce din nou eu nu aș spune viață de sânge poate ar fi mai nimerit jertfă. Te mai aștept, mi-ai dat curaj să merg mai departe. Cristina – din inimă pornește totul: iubirea, ura, dăruirea și toate celelalte, versul uneori se scrie nu numai cu inma, ci trebuie să pui în el și trăire, eu trăiesc versul sau poate versul mă trăiește pe mine. Mariana- mulțumesc de trecerea ta fulgeră și de alăturare lângă simțirea mea. | |
= pentru cei ce au poposit pe aici | Maria Prochipiuc [29.Jun.06 00:55] |
După ce ați trecut voi pe aici textul a suferit modificări, dar am păstrat în mare linia de început, sper să vă bucurați de noua formă și de dualitatea poemului. | |
= Veghetorul | Sorin Olariu [29.Jun.06 01:11] |
Cred ca poezia ta este mai mult un fel de ruga rastignita in noapte. | |
= Veghetorului cu mult drag | Maria Prochipiuc [29.Jun.06 08:13] |
Sorine, frumos spui tu, dar ce mă bucură foarte mult e că epigramistul din tine a avut o clipă de repaus și s-a oprit aici la mine...de când nu s-a mai întâmplat? la bună veghere să spun eu? | |
= Mariei | Sorin Olariu [29.Jun.06 13:22] |
Maria, citeste te rog replayul meu de la postarea ta anterioara. Sorin. | |
= ca un murmur de izvoare | Maria Prochipiuc [29.Jun.06 15:49] |
Am citit, și am luat și aminte drept pentru care am purces la cele ce trebuiau făcute, dacă cuvintelel mele nu au ajuns încă, voi mai încerca o variantă. Până aici totul este bine! Mulțumesc de trecere și de cuvinte! | |
= Ce ai aflat acolo? | C. Nicolae pacatosul [03.Jul.06 08:22] |
Maria, numai cine a facut priveghere cunoaste poezia (misterul) ei. Ce e privegherea daca nu o stare de inaltare a inimii ingenunchiate, parasirea celor lumesti, lacrimi tacute in fata lui Dumnezeu? Ia-ma alaturi de tine si daca mi s-or toci genunchii vor ramane radacinile infipte in piatra dinaintea Crucii. Ce sunt eu inaintea Lui? Pulbere, Maria, asta sunt. Da, privegherea este o coborare in adancul inimii tale, Ce ai aflat acolo, Maria? | |
= rămâne rădăcinile înfipte | Maria Prochipiuc [03.Jul.06 08:52] |
Nicolae – poezia e în noi încă de la începuturi când Creatorul ne-a dat suflare de viață... încercăm înălțarea inimii dincolo de cele ce ne înconjoară, dacă reușim sau nu rămâne de văzut și uite un răspuns la : Ce ai aflat acolo, Maria? de voi umbla în sfatul necredincioșilor –mirarea îngerilor pe tâmplele mele de voi veghea nopțile spre căutarea luminii – cerul își revarsă bucuria de voi răsădi cuvinte spre mângâiere– izvor cristalin se va prăbuși duh peste fața pământului de voi supraveghea gândurile – porunca Domnului va moșteni pământul te caut de la o margine la alta nu știam cât de aproape îmi ești să-mi păzesc doar mintea Trebuie să-ți comunic ceva urgent – las adresa la profil | |
= ! | Maria Prochipiuc [03.Jul.06 09:08] |
*Concluzie-Rezumat - vor rămâne rădăcinile înfipte, nu știu cine mi l-a luat pe vor, dar asta e, acum e bine, de la copy/paste mi se trage! | |
= inalt si adanc sub semnul credintei... | Silvia Miler [03.Jul.06 09:47] |
Nisipit, cugetul nedreptatii desi frant, adasta in oase de sange... Teluricul se manifesta pregnant: dorintei de zbor, de inaltare, de primenire a murmur de izvoare i se opune realitatea tocita, adanc inradacinata sub lemnul crucii... Sisif agonizeaza intre inalt si adanc sub semnul credintei. Placut ingandurata, Silvia | |
= dezmiardă-mă ! | Maria Prochipiuc [04.Jul.06 19:27] |
Silvia – ai reușit să pătrunzi acolo unde se părea că nimic nu mai putea aduce la viata, scheletul mai bine zise oasele de sânge aveau un rol important aici- Învierea, nu știu dacă realitatea tocită e de bine sau poate… uneori agonizarea e chiar în noi și nu ne dăm seama. Multumesc de trecere și mai ales de vederea dincolo de cuvinte! | |
= Descânt a dezmierdare... | Silvia Miler [06.Jul.06 17:09] |
Maria... Dezmierda-i-aș de am cui Dezmieda-i-aș versului Inimii să-i poruncească Mintea-n taine s-o hrănească Trupului leac să-i scornească Pana să n-o hodinească... Vârful ei să nu-l tocească.... | |
= Silvia | Maria Prochipiuc [07.Jul.06 07:10] |
îți mulțumesc , nu mă pricep la descântece, dar am încercat și eu ceva de genul: Surioară trecătoare Ce vânt te oprește Și mi te șoptește Cână-mi vis de noapte Mintea s-o hrănească Foc în inimă Dragul meu în prag Să scriu cu drag… | |
= Psalm | Ovidiu Baron [08.Jul.06 04:17] |
Incep cu sfarsitul poemului, cel care merita remarcat, cred. Am vazut acolo suferinta si umilirea dincolo de limita suportabilului, ceea ce trimite cu gandul la sfintirea umanului prin rugaciune. In rest psalmul-rugaciune e construit in traditia crestina, cu tonalitatea (cuminte!)de rigoare. Singurul element de tensiune apare la sfarsit. Interesant ca tocmai el, si nu echilibrul din celelalte versuri, atrage atentia. | |
= nu chiar | Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55] |
eu cred ca ar trebui sa remarci si cum se nisipeste Ionut in acest poem. Nu mi se pare deloc o tonalitate cuminte si nu este absolut nici un fel de echilibru in acest text, este din contra o contradictie de sensuri, de trairi. Cred ca trebuie sa aprofundezi mai mult, sa patrunzi in esenta lemnului crucii. | |
= Pentru Ovidiu Baron | Maria Prochipiuc [09.Jul.06 16:21] |
Ovidiu – interesantă plecare în a da semnificație unui poem, să începi cu sfârșitul, oare chiar numai acela merită? până a ajunge acolo am tensionat orice cuvânt, i-am dat valoarea pe care trebuia să o aibă aici în acest așa zis poem ( e poem că se supără Ionuț) și da e un psalm – rugăciune, chiar nu există echilibru, păi cum altfel ar fi rădăcinile înfipte sub lemnul crucii?. Întrebări la care aș vrea un răspuns sau îl voi căuta singură? Mulțumesc de trecere a fost o placere să-ți ascult cuvintele... | |
= Finalul | Ovidiu Baron [09.Jul.06 16:28] |
Pai faptul ca permite receptarea pornind de la sfarsit e un avantaj, nu am vrut sa anulez drumul pe care l-ai parcurs pana acolo. CRed numai ca finalul permite citirea poemului pe mai multe chei. | |
= Niciodată nu e prea tărziu | Maria Prochipiuc [09.Jul.06 17:54] |
Ovidu - eu am înțeles, tocmai de asta am spus că mi s-a părut interesantă pornirea ta în analiza unui text, nimic de reproșat…și iar interesant spun este faptul că ai spus că finalul permite cititrea pe mai multe chei. Ionuț – poate e prea târziu să-ți mulțumesc pentru colaborarea la acest poem, dar totuși o fac, acum , aici. Ai dreptate prea te-ai nisipit tu în acest poem, prea mi-ai întors sensurile, ale mele erau cuminți așa cum poate a intuit Ovidiu, dar tu m-ai făcut să pătrund adânc și să simt cum bine spui esența lumnului crucii. Mulțumesc pentru acest poem, este deosebit de celelalte, tocmai prin intervenția ta. | |
= Vezi detalii la articolul cu semnalări... | Tudor Negoescu [09.Jul.06 19:45] |
"Bun este Domnul cu cei ce inima-și revarsă..." pentru acest vers îți dau o veste bună. Un fragment din comentariul tău la poezia lui Liviu Jianu a apărut într-o carte scoasă în cîteva mii de exemplare, la Craiova. Vezi detalii la articolul cu semnalări, inițiat de Radu... | |
= Pentru Tudor Negoescu | Maria Prochipiuc [09.Jul.06 20:43] |
Tudore, vreau mai multe detalii te rog să mă contactezi la adresa de la profil. Îți mulțumesc pentru informație! | |
= vezi agoniști în presa culturală... | Tudor Negoescu [09.Jul.06 23:41] |
Maria, am semnalat în subsolul de la "agoniști în presa culturală", al lui Radu Herinean | |