| = uai....? | Ofelia Prodan [04.Jul.06 14:26] |
| vaaaaii! ăștia den prezent sunt de râsu lumii:D sincer, io cred că domnii uitman pău bodler nu aveau puțulici sau se făcea că nu aveau, iar dom păunescu are o patrie precum și....vieru:))))))))) | |
| = supermisto | Horia Patrascu [04.Jul.06 14:36] |
| Misto, chiar foarte misto. Da, patetismul lucrurilor neinsemnate, asta ne paste pe toti. Foarte nimerita gruparea lui Paunescu si Vieru in acelasi vers cu putulicile. Este a doua oara azi cand vad pe agonia numele lui Paunescu. | |
| + se facea... | Camelia Petre [04.Jul.06 14:37] |
| Da, da...el era acolo sa iti asculte tie povestile tale nemuritoare, asa cum nemuritori au ramas cu totii. Si Baudelaire si Poe si Whitman, Paunescu, Vieru si lista continua ...dar, nu-i asa, numai povestile noastre fac amintirea lor sa ramana mereu vie, nemuritoare. Mi-a placut poezia ta. Aduce un aer de prospetime in gandurile noastre usor plictisite. | |
| = word over all | nica mădălina [04.Jul.06 15:11] |
| el, eul conceptualizant, era cumva "reconcilierea" transformarilor si nostalgia. pasc valorizarile, firescul, re-rostirea, re-scrierea, pomificarea individualizanta. paste semnificarea, ca si jena de a auzi cainii. | |
| + patetismul detaliilor din lucrurile neînsemnate | Maria Prochipiuc [04.Jul.06 15:30] |
| Poezia e modul de a spune, de a spune cât de frumoși suntem, e modul de a înșira povești nemuritoare despre cei ce sunt și poate nu vor mai fi, dar mai ales aduceri aminte despre cei ce au trecut cu pas agale peste alte povești, poezia e cea care poate disturge, mă puteți întreba la ce vreau să mă refer, cred că la patetismul detaliilor din lucrurile neînsemnate…poezia e omul de lângă tine, fiindcă tu îl știi un mizerabil și cu un gest de tandrețe te face să te întrebi, dar eu, eu cine sunt? Poezia de aici e poezia momentului – Liviu Nanu, în care aduce frumusețea cuvântului scris, dar altfel de cum ni-l închipuim noi, ăsta e poetul cel care poate shimba reacțiile chiar dacă l-a citit pe Baudelaire, e prospețime aici chiar dacă pomenește de Vieru cel iubitor de țări, poate ce mă incită ce mai mult la acest poem sunt acele …cum le spui tu Liviule? A, am auzit: puțulici… mi-am adus aminte și de jocul acela cu …în țărnă, dar cu pomii lumii nu o știam. Pentru prospețimea mesajului și mai ales că deja devii un poet… cunoscut! | |
| = cuvinte in-crucisate | Florina Daniela Bordieanu [04.Jul.06 15:46] |
| io nu stiu ce ai matale de nu-ti place posesivitatea pur naturala, instinctuala a cateilor de a-si insemna teritoriile:) adicatelea gandurile tale n-au voie? iti inteleg revolta si ciuda ca nu (ti) le poti controla si ca poezia (a se citi adn-ul, genele, mostenirea ereditara etc etc din aceleasi sus-pomenite ganduri) determina popasul pe langa pomii lumii (by the way, presupun ca sunt si niscaiva meri printre), da' eu spun ca trebuie sa te resemnezi: asta e si n-ai incotro:). pe.es. de putulicile acelea nu ma leg, e firesc pentru tinerii speciei sa fie asa, nu?:) trec de pe.es. si continui commul: exista un deliciu al detaliilor, da' e unul pe care nu toti si nu mereu il pot savura. uneori nici nu le vezi (de-atata padure). eu, una, nu stau destul locului sa pot sa le vad mereu. da' cum nu renunt la clasicii papanasi, n-as renunta nici la patetismul lucrurilor neinsemnate. (iar cateii? de ce peste tot?) una peste alta, mi-ai pus nitel mintea pe moate, cumva am luat creionul si-am pornit la descifrarea rebusului. da' mi-a placut, da' m-a trezit. pentru ca dormeam. la umbra copacului. | |
| = Parere | Andu Moldovean [04.Jul.06 15:50] |
| Eu am citit acest poem ca pe o ghicitoare: "cine este acest misterios el?". Nu cred ca un poet var primar cu zeflemeaua ca L.N. se refera aici la Creatorul... nuuu, asta in nici un caz! Deci, cine este "el-ul" poemului? In acest mic detaliu rezida, dupa parerea mea, intreg misterul acestui text. Ca in rest, doar lucruri cunoscute (mai putin faptul ca Liviu Nanu, dupa ce ca-i mare cat sifonierul, o mai are si pe "dansa" mare, chiar daca nu asa de sculata ca "cei din prezent", cel putin asa imi lasa mie de inteles din penultima (si in acelasi timp cea mai memorabila de catre orice cititor, zic eu) strofa. Bobadil P.S. Cred ca totusi Paunescu si Vieru au scris la viata lor despre o singura "patrie" si despre mai multe "tari". De asemenea au pupat, dupa caz, mai multe "cururi" dar un singur "fund". | |
| = răspunsuri | Liviu Nanu [04.Jul.06 21:26] |
| Cu scuze pentru întîrziere, încerc să răspund comentariilor voastre. Ofelia, nu știu ce ai înțeles, dar chichirezul nu stă în puțulici, aia era o figură de stil. Camelia - el, da, chiar el sta să-mi asculte poveștile. Cine este el? asta s-a întrebat și Bobadil. Poate fi oricine, pot fi chiar eu, celălalt. Mă onorează aprecierea ta. Maria - ai dreptate, e poezia momentului, poate a detaliului, și de ce ne ferim nu scăpăm, adică de patetism. Important este să nu rămînem ancorați în el. Mulțumesc pentru apreciere. Mădălina - așa ai înțeles tu? ar trebui acum să intrăm în teoria semnificantului și a semnificatului și nu cred că este cazul, au spus-o mai bine alții, de exemplu Mircea Scarlat în "Istoria poeziei românești", 4 volume, ed. Teleormanul liber. Florina - pomii au rolul lor, acum nici eu nu-l văd prea clar, dar în timp ce vor crește mă voi lămuri. La fel și cățeii, aici ai intuit bine. Tot plină de haz cum te știu, nu ești cumva din Gura Humorului? Andule - deci, nu :) | |
| = El, | mariana fulger [05.Jul.06 05:52] |
| dacă îi ating scoarța, vibrează? Îmi place această paralelă om - pom la nivel de conștiință, cu accentul pus pe înțelepciunea acestuia din urmă, conferită de vârstă și de puterea de a asculta tăcând. Plictiseala revoltată care izbucnește în cele din urmă este a omului, nu a pomului. Pomul doar tace. Îi mai confund uneori. O dimineață fericită. | |
| = de-i permisa o precizare... | nica mădălina [05.Jul.06 09:37] |
| eu tocmai despre impacarea dintre semnificant si semnificat ziceam, fara sa intentionez sa intru in teorii...:) o aplecare asupra si o atingere a chipului celui alb din sicriu, asa vazusem relatia cu toate detaliile din lucruri.(da, imi zburase gandul la whitman) | |
| = și se făcea | Ela Victoria Luca [05.Jul.06 09:55] |
| că e o poezie bună, merg tiptil și cu grijă prin ea, prima strofă e remarcabilă, cobor o treaptă se schimbă decorul, dau peste nume ilustre și ilustrate, dar la final mă împiedic un pic, Liviu, în versurile: "ca niște căței care scheaună în vis (ca... căței... care... schea...) lîngă toți pomii lumii" (pomii_lumii, adică mii_mii) În rest, amprente de tine și niciodată, niciodată patetice. :) Ela | |
| = Mădălina, Ela | Liviu Nanu [05.Jul.06 11:57] |
| Mădălina, ok. Ela, "niște" avea rolul să evite cacofonia. Dar atenționarea ta m-a determinat să reconsider comparația ca metaforă, așa că am schimbat. Însă ai dreptate cu mii_mii, deși nu sînt alăturate. Mă tot gîndisem cum să schimb pomii ăia și tu mi-ai dat bobîrnacul spre un sinonim mai inspirat. | |
| = opinie | Cristian Munteanu [05.Jul.06 12:36] |
| Da, mi se pare buna si mie. Are un firesc care surprinde si paliere universale din existenta noastra. Nu-mi plac "povesteam-povestile", repetitie deranjanta, si "copacii lumii", loc comun. | |
| = Si totusi talentelul nu e dat de un dumnezeu mititel, cat despre unii, mai bine | karla zercicov [05.Jul.06 14:53] |
| De citit cu creierasii dar si cu taticile, vorbulite cu mult har despre ceea ce se intampla si nu se vede, despre ce se vede si n-are duh... | |
| = liviu, | smedescu ioan [05.Jul.06 15:02] |
| el era mai batran decat zidurile casei dar,te intreb,era mai batran si decat alte ziduri,ale unei catedrale sau ale unei biserici... ...stia toate versurile memorabile sau nu...pai alte versuri nu cred ca mai pot fi (dupa acest criteriu)pe langa remarcatul loc comun-copacii lumii,voita cioara in loc de corb...ideea e ca trebuie putin periata... scuze pentru interventie... | |
| = . | Costin Tănăsescu [05.Jul.06 16:57] |
| "uneori" ăla e de la ăia care nu știe să scrie sau de la cei care trag de timp să le mai vină câte o idee. poate-l scoți... :) mișto poezie | |
| = Ti-am furat un pic de gand | Ionut Grosu [06.Jul.06 15:45] |
| Am citit-o si simtit-am ca vreau numaidecat traducu-s-o... Interesant sentiment. Cum nu exista versiune araba a site-ului dorinta fost-a condamnata la engleza... Sper sa nu fie cu suparare... A iesit un pic de alta poezie, dar poate-o mai traduc la o eventuala alta lectura. Foarte frumos. | |
| = da, memorabil | Bianca Marcovici [08.Jul.06 20:11] |
| "cum era Whitman cu firul lui de iarbă Baudelaire cu viermii Poe cu cioara" | |
| = răspunsuri | Liviu Nanu [09.Jul.06 13:50] |
| Am fost plecat cîteva zile și abia acum am citit ultimele comentarii. Prezența voastră (Cristian, Karla, Ioan, Costin, Ionuț, Bianca) mă onorează. Iar despre traducere, ce să mai spun? abia aștept s-o văd. | |
| = poem viu, de la cap la coada, | Mihai Robea [10.Jul.06 23:37] |
| iar penultima strofa, ca un tap de bere rece in mijlocul caniculei | |
| = la o nouă lectură | Liviu Nanu [03.Mar.11 23:31] |
| La o nouă lectură, cred că poemul rămîne valabil peste timp (adică 5 ani). Am ajuns la el datorită poetului Ioan Smedescu, pe care am avut plăcerea să-l cunosc în carne și oase la lansarea cărții lui Viorel Silviu Păcală. Mai trebuie periat puțin și poate va ajunge și pe hîrtie într-o bună zi. Mulțumesc (cu scuze pentru întîrziere) și lui Mihai Robea pentru semn. | |