Comentariile membrilor:

=  invidie	ioan peia [21.Jul.06 10:11]
"din cînd în cînd oprește-o domnișoară și marmura de jos mi se-nfioară", sunt două versuri care m-au înfiorat și pe mine și mi-au smuls un strigăt de invidie. ca și restul poeziei, dealtfel. doar o mică poticneală în ultimul vers, din strofa patru, la ritm. nu știu cum ai rezolva...
=  pardon!	ioan peia [21.Jul.06 10:15]
strofa era trei, scuze! am numîrat de-a-ndoaselea, din pricină de monoclu!
=  invidie	ioan peia [21.Jul.06 10:15]
"din cînd în cînd oprește-o domnișoară și marmura de jos mi se-nfioară", sunt două versuri care m-au înfiorat și pe mine și mi-au smuls un strigăt de invidie. ca și restul poeziei, dealtfel. doar o mică poticneală în ultimul vers, din strofa patru, la ritm. nu știu cum ai rezolva...
=  sunt ... înmărmurit!	Adrian Firica [21.Jul.06 10:25]
poetul denotă că are o dezarmantă nepricepere într-ale politicii. cetățean onest altminteri și cu drept de vot - constituțional și vârtos exercitat -, domnia sa e lovit de amnezie tocmai când trebuie să fie cu vigilența maximizată. bunăoară, trebuie să cerceteze dacă nu cumva prezența bustului unui fost primar, pe soclul din vecinătatea statuii domniei sale, nu este altceva decât statuara exemplificare a continuității politice din urbea unde-și are statuia. e de presupus că va mai avea și alți vecini, numai că-i trebuie puțină răbdare sau, dacă se grăbește, păi să provoace niște anticipate locale de alternanță de persoane, nu de alternanță la putere. ca să fim înțeleși! nu te mai plânge, rece, haida de, nerecunoscătorule. destinul te-a urcat pe soclu, te-a prevăzut și cu monoclu. tu, cu politica nu prea le ai, deși prea bine, cum văd, stai, sub ochi ți se succede, chiar așa, de nu mă-nșel eu, continuitatea.
=  partial statuie	luana zosmer [21.Jul.06 11:22]
pai deh, daca se termina eroii fac si ei ce pot,un primar, o juna decedata din dragoste( nu de-alea care infioara partea de jos ci invers, bolnave de anemie si acnee):) asta ca sa n-ai nici un fel de iluzii.Poezia-i frumoasa , si chiar nu poti misca nici macar un picior? am avut un ciine care se pisa pe piciorul meu, probabil gindea ca-s statuie, da am avut si posibilitatea sa-i rad un sut.fa-te statuie-n mod partial.
=  Ioan Peia, Adrian Firică	Liviu Nanu [21.Jul.06 11:22]
Ioane, onorat de trecere și părere. Să știi că am numărat de mai multe ori, în strofa a 3-a sînt toate versurile de 11 silabe. Dar poate am numărat eu greșit. Adrian, replica ta mi-a eclipsat poezia, sînt supărat pe chestia asta. N-o să mai beau niciodată vin de la tine. Na!
=  Un fost primar cu capul de bronz și limba de lemn	Dan Norea [21.Jul.06 11:24]
Liviu, excelenta, poezia. Ioan Peia are dreptate. Numai că nu era mașină ci bicicletă și nu a câștigat-o ci i s-a furat. Adică e vorba de strofa a treia versul versul 2. Și provine de la cuvântul "coniac" care are două silabe nu trei (co-niac nu co-ni-ac, aici ia=diftong nu hiat). Se poate adăuga "un coniac bun". din cînd în cînd oprește-o domnișoară și marmura de jos mi se-nfioară (Liviu) din când în când oprește pe chelie o păsărică, zău,... și mă-nfior mă murdărește tot, n-am pălărie, și-mi vine, de-aș putea, ca s-o omor.
=  dezamagire logica :)	Nicolae Bogdan Groza [21.Jul.06 11:48]
crunta dezamagire, liviule, sa constati ca langa "tine" s-a pus statuia unui fost primar. :) Acealsi fin umor si ironie, iar versurile "din cînd în cînd oprește-o domnișoară și marmura de jos mi se-nfioară" imi plac si mie foarte mult, chiar daca mesaju le subliminal si ma face sa nadusesc de caldura ( a se intelege de fete ce umbla mai mult dezbracate). Text bun si... canicular
=  răspunsuri	Liviu Nanu [21.Jul.06 11:57]
Luana, și pînă la urmă, ce-ai făcut cu cățelul? sper că nu poșetă:) Dane, eu cred că nu se împiedică nimeni de "coniac", eu sigur nu. și dacă mă deranjează îl beau de numa' numa' Bună replica ta, și inspirată. Da, Bogdan, aia era dezamăgirea. să știi că am avut intenția inițial să pun lîngă mine un bust feminin. pe urmă m-am gîndit mai bine, mă complicam.
=  ba daaaa	ioan peia [21.Jul.06 12:12]
"poeme lungi despre singurătate"... ritmul, liviu baci, ritmul. la asta mă refeream, nu la picioare. "...despre singurătate", schimbă ritmul, în troheii mamii lui!
=  Delirium tremens	Andu Moldovean [21.Jul.06 15:53]
Incredibil este uneori acest spumos Liviu Nanu pe care l-as compara (in poeme ca acesta) doar cu un Dinescu in momentele sale de inspiratie (nu ca in ultima sa "inedita - omul cu parapanta" de anul trecut cand, cel putin mie, mi-a aratat ca are deja alte preocupari). Pai hai s-o luam pe rand: 1/ In prima strofa, statuii i se pare ca betivii si cainii "se pisa lung pe soclu". Ce ai putea gasi mai inspirat ca sa lungesti durata acestui act, al mictziunii cainilor si al betivilor (gest reflex) decat ca insasi unei statui i se pare ca acest act dureaza mult? 2/ Ideea perenitatii se continua in strofa a doua, pentru ca statuii "i se infioara marmura - de jos" :-)) super, Ioane, trebuie s-o admitem! in fata domnisoarei, deci nici macar asa, in piatra fiind sapat, anumite lucruri nu mor. 3/ In strofa a treia, ideea de peren atinge climax-ul, deoarece statuia noastra, pe de o parte incepe a vorbi despre "singuratate" (iar cu totii stim ca singuratea este eterna) iar pe de alta cere un "coniac sau o carte" ceea ce alunga singuratatea in acelasi mod, adica te imbata. Personificarea atinge aici, asa cum spuneam, climax-ul. Ultimele doua strofe insa schimba tonul si ne readuc cu picioarele pe pamant, deja trenuie sa uitam eternul si sa ne re-intoarcem la efemerul nostru cotidian. Din pacate partea asta mi-a placut mai putin, cu atat mai putin cu cat, din cate stiu, un "fost" primar nu face nici cat o ceapa degerata, asta desigur daca nu cumva intre timp ori a ajuns presedinte (vezi Basset sau cei doi presedinti fosti primari ai Parisul Jac si Rac) ori a adunat avere cat sa stea cu capul pe sani de blonda pana la adanci batranete(vezi Viorel Lis) Bobadil.
=  Ioan, bobadil	Liviu Nanu [21.Jul.06 17:36]
Ioane, aha...deci asta era buba...cred totuși că voi lăsa poezia așa imperfectă, merg pe mîna lui Croce despre "opera cu imperfecțiuni" Bobadile, asta a fost o poezie scrisă aproape în fereastră, cum se spune. Mi-a luat cam o jumătate de oră, am avut eu așa, o stare de inspirație. Ba m-a mai întrerupt și Florin Andor pe ym, nu-i port ranchiună, el are obiceiul să mă salute în fiecare zi, e un om deosebit :)
=  ce idee pi tini:)	luana zosmer [21.Jul.06 21:11]
Nu, cum sa fac poseta din catel, poseta am facut dintr-o vecina:)ciinele a murit de batrinte si l-am ingropat in livada de portocali, acolo era locul lui preferat de plimbare.vecina care-a urlat la el ca de ce se plimba pe-acolo a ajuns geanta de voiaj,in sensul c-asa am injurat-o de- s-a dus singura-n plimbare si n-a mai venit.:)))))
=  după	Camelia Tripon [22.Jul.06 12:57]
atâte gratulații între amici, oare starea interioară care te determinat să te consideri o statuie ți-a umplut acel gol al solitudinii în care gravitează căutările tale?
=  Luana, Camelia	Liviu Nanu [22.Jul.06 15:16]
Luana - ok, m-am mai liniștit :) Camelia - deci, căutările mele gravitează într-un gol al solitudinii...stare interioară...statuie...Asta ai înțerles tu? mai aveam o poezie în care spuneam că sînt urs ("consolare"). Asta înseamnă că mă consider urs? Dacă spun că sînt frunză, tu chiar crezi? de metaforă ai auzit? sigur că da, dar ți-a plăcut să rîzi de un poet bătrîn și sărman.
=  eu nu râd	Camelia Tripon [23.Jul.06 06:51]
constat doar că notorietatea dă valoare unei poezii, iar de obicei poezia se spune că este lirică, deci cine mai se uită și prin psihologii, descoperă în versuri fața interioară a poetului, cu bucuriile, dar mai ales cu frustările lui, de aceea multe poezii au o tentă cam greu de acceptat de un om serios...cât despre batrân, omul este așa cum se simte, eu una mă consider încă tânără, deși vârsta este mai înainata decât a unuia din 1968(a cărui imagine imi dă fiori de cât de întunecat ii este sufletul)...în lumea mea există respect, nu idolatrie...
=  editorial	Traian Calin Uba [26.Sep.06 23:52]
E pentru prima oară când râd cu poftă, din toată inima, la o poezie. De fapt, e o parodie a existenței (românești), foarte reușită, care te definește . Dacă aș fi directorul unui cotidian de opinie, aș publica-o pe prima pagină ca editorial, cu toată seriozitatea.
=  refuzată	Liviu Nanu [27.Sep.06 06:31]
Traian, mă simt onorat de prezența ta aici. Să știi că am propus-o unei publicații, dar a fost refuzată, pe motiv că s-ar supăra nu știu ce consilieri sau foști primari. Așa că a rămas nepublicată pe hîrtie, cel puțin deocamdată. De-aia mă bucur că există internetul.
=  Liviuuuuuuuu să trăiți dom primar!	florian stoian -silișteanu [27.Sep.06 06:46]
m-am răcorit puțin citind textul scris de Liviu Nanu coleg de mare volum liric. Te salut coane că m-am priceput a înțelege în sfârșit despre primarii acești și mai cu seamă despre ce fel de revistă refuză. Chiar dacă textul este scris în ritmul unui cântecel pe care dacă l-ar fi postat un mai de curând postator autor de pe sait direct în atelier se ducea la o atentă citire și observație se observă că aici avem de-a face cu un cotoi în cele ale poeziei...Mă cum se pun virgule și emoțiconașe d-alea simpatice? Așa...și cum ziceam io m-am descrețit cu plăcere la frunțile și zic din nou...de bine...că altfel.... m-am bucurat se pare în zadar era statuia lui Anton primar
=  doar o părere	Petruț Pârvescu [29.May.07 12:57]
de la botoșani, toate cele bune! e doar o părere...încearcă fără ultimele două versuri. cu prietenie, p.parvescu
=  Petruț, cu scuze	Liviu Nanu [26.Jan.08 09:10]
Petruț, nu pot să fac ce spui tu, care ar mai fi atunci chichirezul? Mai ales că vom intra mintenaș în campanie electorală pentru locale. Onorat de trecere și sfat și scuze pentru întîrziere, am intrat aici întîmplător și am descoperit comentariul tău.