Comentariile membrilor:

=  Them	Florin Hulubei [15.Aug.06 09:07]
un fel de a spune: iată, ei sunt acei care ne hrănesc sufletele cu viețile lor pentru a putea, la rându-ne, să le hrănim mințile altora. dintre zăbrelele coastelor mai lesne se vede viața de afară.
=  florin hulubei	ioan albu [15.Aug.06 11:09]
mulțumiri pentru vizită și mai ales pentru interpretare.
=  un fel de	Ionut Mustata [15.Aug.06 22:05]
Io m-am oprit aici din motive subiective, parcul uman mi-e un motiv foarte familiar. Din pacate nu sunt de acord cu subiectivismul autorului reportajului, care intervieveaza ce vrea el, conduce problematica exact acolo unde vrea sa iasa afara. In prima strofa vad o despartire binara a doua concepte metalice “sufletele între coaste” si “straielor vărgate de întemnițați” si actiunea lor de a fi asociate “le îndeasă cu mâinile adânc”; la prima privire un start neconvingator. Dar apoi se intampla ceva ce rastoarna aceata prima impresie, anume primele 3 versuri strofa a doua: „ei se perindă pe aleile amestecate au relații pasagere când își îndeasă mâinile între coastele altora”. Avea de-a face aici cu o noua despartire binara de concepte, mult mai puternica, mult mai profunda: „sufletele între coaste/le îndeasă […]/ prin țesătura straielor vărgate” și „au relații pasagere când își îndeasă/mâinile între coastele altora.” Aici gasim chiar motivul parcului cu oameni, originea lui. „Înhățându-se de sufletele goale mirosind/ a carne de tun” este o impresie personala, la acest moment, aparent inlaturabila, dar care mai apoi pe parcursul textului, se justifica prin atitudine ușor ironică din ultimele două strofe. Momentul în care camera panoramică o ia razna trimitand reportajul intr-o zona aparent exterioara subiectului de fata : „și alături dă din coadă un câine mov/ cu botul pătat de gunoaie” pare ales destul de bine făcând liantul cu ”întoarcerea” camerei către „reporterul” care se pare că își aduce aminte de existența lui în parcul de oameni. Discursul de aici se întoarce în metalicul originar. Acest reportaj este despre un repoter care vede parcul așa cum se simte, așa cum poate el să îl vadă. El fură prin planul și descrie conceptul de parc uman asemena unei gropi întunecate în care s-a întors să privească unele umbre. De efect, cred unele bucăți ale scenariului pot fi inversate, în partea introductivă ma refer, la nivelul acelor două concepte nemetalice. Ceva de genul: ”oamenii se perindă pe aleile amestecate au relații pasagere când își îndeasă mâinile între coastele altora înhățându-se de sufletele goale mirosind a carne de tun ei stau afară, cu sufletele între coaste le îndeasă cu mâinile adânc prin țesătura straielor vărgate de întemnițați. alături dă din coadă un câine mov cu botul pătat de gunoaie” Am avea o intoarcere dinspre parc spre individualite, apoi ruptura si dicursul reporterul. De asemenea cred ca suna fain partea aceasta „ei stau afară, cu sufletele între coaste le îndeasă cu mâinile adânc/prin țesătura straielor vărgate de întemnițați.//alături dă din coadă un câine mov/cu botul pătat de gunoaie” Te salut.
=  ionuț mustață,	ioan albu [16.Aug.06 22:10]
nu prea des am parte de comentarii atât de comprehensive, întocmite de un autor cu un adevărat know-how al poeziei și al tratării subiectelor de acest gen. este un comentariu care chiar te lămurește asupra articulațiilor propriului text, cu sugestii de care voi ține cont în mod sigur (inversiunea pe care o propui, adică modificarea sintaxei scenariului fără alterarea semanticii lui, mi se pare inspirată). mulțumesc de popas și de învățături.
=  .	ioana barac grigore [18.Aug.06 02:37]
poemul tau e destept. tu scrii poezie desteapta. fara divagatii si verbalizare de vino'n coa' si ma panseaza. asta imi place mult la tine. nu vrei sa dovedesti ceva cuiva cu orice pret. reconfortant semntiment ca exista si poeti care nu fac mereu insolatie la peste 30 de grade C. placut la recitire. a se masura dimensiunile.
=  albule...	ioana barac grigore [21.Aug.06 13:56]
...mi-au scazut astia nivelul de nu ai fost anuntat de commul meu? as mai fi zis vreo doua pe la tine pe aici, dar mi se stirbeste din imagine daca insist si nu primesc feedback... :) precis am zis ceva ce nu-ti place si nu vrei sa ma pui la punct dupa cum merit... salvete
=  feedback întârziat	ioan albu [21.Aug.06 15:02]
Ioana, e adevărat că n-am de demonstrat nimic nimănui, după cum e adevărat că sunt partizanul simplității în poezie, și încerc să n-am farafastâcuri. cât privește faptul că poezia e deșteaptă, nu pot decât să mulțumesc de apreciere.