| = Miresmele gradinilor japoneze | razvan rachieriu [07.Sep.06 11:35] |
| Poezia are miresmele grădinilor japoneze care pătrund prin fereastra deschisă a sinelui , împrospătând cu parfum exotic alb ființa. “Dincolo de marginile vieții”, amintirile nasc imagini în minte despre “țara soarelui răsare” , unde de “cerul proaspăt” se leagă cu “fire nevăzute” gândirea poeților. | |
| = legământ în țara soarelui răsare | Maria Prochipiuc [07.Sep.06 12:11] |
| Răzvan - ai intuit frumos miresmele grădinilor japoneze, e vorba de acea stare de acolo, numai că eu o trăiesc nu ca participantă directă, ci doar din poevștile altora, poemul de azi e special într-un fel, prin parfumul lui cât de cât exotic, de acolo din țara soarelui răsare. Nu cunosc japoneza, dar am scris și eu așa cum se aud anumite cuvinte, tocmai pentru melodicitatea lor. Așa este, fire nevăzute ne vor lega dincolo de marginile vieții. | |
| = îți cântă azi cu mii de strune: aișhiteru! | constantin cornelia claudia [07.Sep.06 13:37] |
| în ciuda îndemnului de a nu sufla o vorbă și a lăsa sufletul să vadă în poem un cer curat spre care urcă flori, eu las un semn al trecerii mele. mulțumesc de lectură. mâinile ca o orgă în templul păcii eterne deschid fereastra cu mirosul ei alb și un cer nou așteaptă amintiri înainte ca ele să fi fost zămislite. | |
| = Maria draga, | Valeriu Cercel [07.Sep.06 14:03] |
| Ti-am citit cu placere poemul. Foarte linistitor. Felicitari, Valeriu | |
| = parfum slobozit în cupele de vânt | Maria Prochipiuc [08.Sep.06 07:52] |
| Cornelia – era un îndemn doar pentru cei care nu trebuiau să divulge ce se va întâmpla, adică că va fi un poem, trecerea ta și semnul tău mă bucură, e un poem pentru cineva drag mie, care este acolo în țara soarelui răsare, nu întâmplător am folosit acele cuvinte, așa cum se aud din japoneză, să îneleg că am dat peste o cunoscătoare a limbii? Valeriu – mă gândeam că ai trecut oceanul, de nu se mai știa nimic de tine, mulțumesc de apreciere. Scurt și la obiect! | |