| = originalitate | Maria Prochipiuc [09.Oct.06 15:39] |
| Am citit poemul acesta ca o relaxare a gândului, imagini deosebite, se vede că e un poem construit după o idee, m-au fascinat mereu gândurile degetelor, cu ceva vreme în urmă cineva scria un poem intitulat: sărutul palmelor. Desigur că în poemul tău e cu totul altceva, dar acum citind mi-am adus aminte. Creatorul poate destăinui lucruri pe care nici nu le putem închipui. Degetele creatoare de femeii: seducătoare, pentru a fi păstrate, fiindcă portă în sufletul lor aerul proapăt al dimineților; femeia fantezie- construită din imagini, ceva ce nu poate dăinui și la prima încercare dispare precum floarea în plină primăvară …și multe altele | |
| = Nu poți extrage răul din toate câte sunt | Tamara Zub [09.Oct.06 16:04] |
| Chiar crezi că poți extrage răul din toate câte sunt? De ce declari cu atâta fermitate niște chestii? Nu te îndoiești niciodată de nimic? În poezie îmi place tonul evaziv, șovăiala, îndoiala, sper să fii de acord cu mine. | |
| = MARIA | razvan rachieriu [10.Oct.06 09:42] |
| Omul nu se poate dispensa de degete, așa cum nu se poate lipsi de gândire.Fără degete nu ar fi fost posibilă evoluția oamenilor, progresul tehnologic și nici arta. Comentariul tău îmi deschide în suflet o dimineață stenică, împrospătând cu cuvinte delicate aerul ființei. | |
| = TAMARA | razvan rachieriu [10.Oct.06 09:49] |
| Dacă ție îți place “tonul evaziv, șovăiala, îndoiala”, nu înseamnă ca toți să scrie așa cum crezi tu. În poezie este posibil orice, realitatea poate fi înlocuită de irealitate, logica de abstract; poezia este un S.F. liric, deci orice idee, exprimare, simbol sunt acceptate de lirică. | |