Comentariile membrilor:

=  Marea ca temă de conversație	Tamara Zub [09.Oct.06 18:30]
Te admir, am citit multe poeme ale tale de o caldă virtuozitate, cu tablouri neașteptat de proaspete. Poemul de aici îmi pare atins de manierism marin, probabil intenționat ai ales tematica maritimă. Eu rețin drept informație poetică inedită expresiile "Pășește spre sine tot mai adânc", "nu mai bea din gura bărbatului" etc. O să te mai vizitez.
=  din lumea vie a apei	Alex Radu [09.Oct.06 18:30]
O poezie în care marea se dezvăluie ca identitate a sinelui, ca reflectare a ceea ce e în noi, dar și a subconștientului. O poezie în care apa deține puterea de a nimici, de a ascunde temporar trecutul. "Marea" din eul liric, care rămâne vie, potențează viața; e o barieră între ceea ce a fost și ceea ce va urma; e o nouă lume, e apa amniotică. Alex
=  Tamara, Alex	Ela Victoria Luca [09.Oct.06 19:11]
Tamara, e un dor, intens și nespus de viu. M-am născut acolo. Marea este deopotrivă în mine și în afara mea. Nu, nu e manierism, e un fel de a fi. De aceea mi-e în egală măsură și ușor, și greu să scriu "marin". Mulțam pentru popasul pe țărm. Alex, da, este ceva-ul acela lăuntric, marea din mine, pe care o regăsesc mereu, oricât de rar privirea îmi atingea marea din afara mea, oricâte morți aș duce în spațiul viu de aici. Marea vieții, ce ne permite creația. Mulțumesc, mereu vezi esențialul, cu o maturitate de apreciat pentru anii tăi tineri. Ela
=  6.50	Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55]
ea merge pe suprafata marii, da-i insemnatate marii scotand articolul unei. Si incearca sa elimini stilul prozaic, nu e nimeni pe tarm=nimeni pe tarm nici urma de pescar=niciun pescar nu a venit secunda morții nici a ei nici a lor acelasi lucru nu I-a venit secunda mortii nu de alta ca suna a tra la la în mare tarziu-vezi ca mare tarziu poate interpretat altfel aici, ori scrii în Mare târziu, cu toate că cea mai frumoasă formulare este Marea tarziu si marea devine timp si spatiu coralii-corali, sa fie nearticulat ca si alge acolo în nisipuri a îngropat - cine a ingropat? sau poate cine au ingropat? Confuzezi cititorul prin aceste carente in exprimare. sufletele celor care i-au baut apa- influenta fremeniana nu mai poate BEA din gura barbatului, repeti la prea scurta distanta a bea, poti folosi a sorbi, a seca, a trai sau altceva se teme - repetitie inutila, teama o poti accentua mult mai subtil decat prin repetitie ce-mi place- paseste spre sine tot mai adanc - superb marea din ea rămâne singura APÃ vie- tare frumos vine cu APA per ansamblu 6.50 pt imagini, nota scazuta datorita dificultatilor de exprimare si tendintei prozaice
=  Ionuț	Ela Victoria Luca [10.Oct.06 10:36]
1. este "unei" mări anume, cu atât mai mult cu cât aici se întrepătrund 2 planuri 2. nu elimin niciun, nici - este intenționată repetiția; așa cum este intenționată repetiția la bea, târziu etc. 3. nu e "marea târziu", ci "în mare târziu"; fiindcă despre adânc e vorba și despre un anume târziu 4. e limpede că sunt îngropate sufletele celor ce i-au băut apa (te-a derutat intercalarea "unul câte unul" în așa fel încât nu ai mai văzut continuitatea?); prin urmare nu e carență, Ionuț, ci o simplă intercalare; 5. am spus mai sus că e intenționat "bea", aș fi putut alege și eu sinonime, slavă Domnului, am vocabular bogat, dar dacă am mers pe tehncia repetiției pt a delimita și suprapune 2 planuri de percepție, așa las. 6. idem și pt "se teme". 7. poate dacă mă vei auzi recitând-o vreodată vei vedea și coerența, și ritmul, și de ce am ales să fie așa. Nota ta e haioasă, ținând seama de diferențele între percepții. Sper să nu ajung să dau și eu note vreodată. Ela
=  faci cum vrei	Ionut Caragea [09.Mar.07 16:55]
si totusi sunt si autor si cititor, parerea mea ar trebui sa-ti dea de gandit pt ca nu am niciun interes sa te mint faci cum vrei cu perceptiile iar in prvinta notelor haioase, promit ca iti voi da si un 10 daca e cazul
=  Ce-i cu toate prostiile astea?	ioana matei [10.Oct.06 21:17]
nu "paseste spre sine tot mai adanc", paseste spre moarte tot mai adanc, iar finalul poeziei este anemic si mincinos...Daca tot exista atata frumusete in TINE de ce nu incerci, macar, sa fii si puternica? Ai un soi de putere, care nu-mi place si nu ne ajuta deloc! Poate doar sa murim, dupa ce, ca de motive nu ducem deloc lipsa...
=  chiar asa, ce-s prostiile astea ?	Dan Cârlea [10.Oct.06 21:47]
(asa iti trebuie, sa mai bagi oamenii la atelier, cum faci mereu cu mine :)) Acu vorbind serios, "paseste spre sine tot mai adanc" e un vers foarte izbutit, toata ultima strofa mi-a placut. Parca nu e prea reusita partea de dupa prima strofa, chestia cu cadavrele si cu bautul apei ( apropo, s-a strecurat un spatiu aiurea, in acel context, evident se scrie "demult" nu "de mult" ( presupun ca ideea nu e inversul lui "apa de putin parasita", ca atunci ar fi corect, atmosfera e conturata bine, "trece sticla", ca sa folosesc o expresie din televiziune, cred ca daca ar mai scurtat putin poemul ar fi mai bine, dar stiu cum e cand altora le pare ca pe la mine sunt in plus niste chestii, deci lasa asa, nu schimba :)) Pentru gustul meu e cam mult vizual pe aici, dar tine de specificul Elei. Una peste alta mi-a placut, desi cam fluu, dar e o poezie scrisa cu multa feminitate si traire.
=  .	MA Ioan [10.Oct.06 21:53]
Din scheletul unei sirene rămâne doar o brățară de fildeș. " ea nu e nu e nu e nu a venit ea trece mai departe nu mai poate bea se teme se teme se teme pășește spre marea din ea marea din ea singura vie " ecouri de valurilor sfărâmate de stânci, glasul apei...
=  totusi, la o privire mai atenta,	Dan Cârlea [10.Oct.06 21:51]
nu cred ca e prea mult vizual, e "la limita". DAn
=  subscriu	Jigăranu Adrian [10.Oct.06 22:07]
la un moment dat simti ca te sufoci intre atatea epitete& metafore fermecatoare ce o descriu pe Ea. Ea, Femeia vs universul Ea, Femeia, in Visul Ei si nu-i greu pentru o hiena plina de paraziti sa-ti strice echilibrul p.s si cand se indura un editor sa il gratuleze cu un nivel -20 pe respectivul care are imensul tupeu de-a acorda note?
=  părere	Liviu Nanu [10.Oct.06 21:54]
Vizuală, da. Mă trimite la un vitraliu din sala oglinzilor al Palatului culturii din Tîrgu Mureș.
=  atât	MA Ioan [10.Oct.06 22:07]
valuri "lor" a rămas de la o altă posibilă formulare :)
=  câteva precizări pentru dl. Dan Carlea	Alex Radu [10.Oct.06 22:01]
Îmi cer scuze, Ela Victoria Luca, dar mă văd nevoit să fac niște precizări gramaticale cu privire la o observație pe care dl. Dan Carlea a făcut cu privire la poezia ta. Din punct de vedere gramatical, sintagma "de/mult" se poate scrie "demult" atunci când este adverb (Demult a plouat torențial), și "de mult" atunci când "mult" este adjectiv pronominal, iar "de" prepoziție simplă ce însoțește un substantiv în cazul acuzativ (Nu te-am văzut de mult timp), cum este și în poezia Elei Victoria Luca. Alex Radu
=  imagine	Liviu Nanu [10.Oct.06 22:10]
asta era imaginea
=  mulțumiri	Ela Victoria Luca [10.Oct.06 22:27]
Ionuț, mă gândesc și când scriu, și când rectific, și când primesc feed-back-uri, și după aceea, mie foarte multe lucruri îmi dau de gândit; și țin seama de ceea ce este pertinent, în majoritatea situațiilor. Mulțumesc. Ioana, comentariul tău este la limită. Nu e prima oară când faci asta, mai ales sub textele mele. Îl voi considera și pe acesta doar un fel al tău de a te manifesta. Dan, e corect aici "de mult". A se consulta DEX-ul în acest sens. Despre verusri reușite și versuri mai puțin reușite, putem vorbi ani de zile. Da, se întâmplă să ne raportăm diferit. Ioan MA, mulțumesc pentru ecouri, ai luat doar rezonanța din tine a cuvintelor. Adrian, poezia este esențialul. Poezia din noi și din ceea ce lăsăm lumii să vadă. Mulțumesc, cu sau fără metafore. :) Alex, da, explicația ta este corectă, regulile gramaticale sunt reguli. Wu uneori mai inventez cuvinte, aici însă gramatica e simplă. Liviu, imaginea de tine aflată și aici colată este într-adevăr ceea ce am "văzut" când am scris această poezie. Mă impresionează mai mult faptul că este dintr-un vitraliu și că nu întâmplător ai lăsat aici, e semn că ai înțeles. Mulțam, o voi păstra. Ela
=  sigur este cum iti spun	Dan Cârlea [10.Oct.06 22:35]
daca ziceai "nu mai poate bea din gura bărbatului apa de mult timp părăsită" era corect, asa trebuie intr-un cuvant, "demult", adverb, are sensul de odinioara, crede-ma, e o greseala care se face curent in titrajele tv.
=  .	Ela Victoria Luca [10.Oct.06 22:40]
DEMÚLT adv. Cu mult timp înainte, de multă vreme. ◊ Mai demult = odinioară. De demult = din trecut, de altădată. – De4 + mult. Sursa: DEX '98 | Trimis de claudia, 10 Jul 2004 | Greșeală de tipar DEMÚLT adv. v. cândva. Sursa: Sinonime | Trimis de siveco, 4 Aug 2004 | Greșeală de tipar demúlt (odinioară, cândva) adv. (răspunde la întrebarea: când?) Sursa: Dicționar ortografic | Trimis de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar de mult (de vreme îndelungată, dintr-o vreme îndepărtată) prep. + adv. (răspunde la întrebarea: de când?) Sursa: Dicționar ortografic | Trimis de siveco, 10 Aug 2004 | Greșeală de tipar DEMÚLT adv. 1) Cu mult timp în urmă. 2) De multă vreme. ◊ Mai ~ mai de multă vreme. În vremuri de ~ într-un trecut îndepărtat. /de + mult
=  OK...	ioana matei [10.Oct.06 22:49]
sunt bucuroasa!Multumesc din suflet! Chiar e un fel al meu de a ma manifesta!
+ la marea moarta	Andu Moldovean [11.Oct.06 00:50]
m-am gandit ca asta chiar nu ar fi prima mea experienta de debarcare pe o insula pustie si ca de fiecare fusesem cat pe-aci sa innebunesc de exaltare. Ascuns inapoia mormantului unui Chateaubriand asteptam fluxul si-mi petreceam noaptea dardaind cu fata spre luminile calde din casele piratilor. Mi-a parut rau sa fiu tocmai acolo fara nicio femeie asa ca m-am dezbracat de piele ca sa pot face mai bine dragoste cu cerul si cu pamantul. M-am intepat la fese, dar am avut exaltari de poet si am luat orizontul de martor al geniului meu. Parerea mea de la marea moarta, cu timbru par avion... un poem de exceptie, dincolo de tot ceea ce poate fi numit asa: neputinta de a ne intelege unii cu altii. Bobadil.
=  Parere	Negru Vladimir [11.Oct.06 07:45]
Miza numai pe vizual... riscanta atitudine mai ales in contextul in care genul acesta de text este ori inteles pe deplin ori deloc... dar ce soi de tulburare a sufletului face fiinta umana sa se teama de lucruri, carui gen de ratacire ii urmeaza regasirea puterii de a denumi?
=  asta e raspunsul domnului Pruteanu	Dan Cârlea [11.Oct.06 09:39]
( 7134 ) - 10 octombrie 2006, 22:43 (1160509432.02) Nume: Dan ( din Sălăjan ) E-mail: Localitate: Sait propriu: Subiect: întrebare M E S A J U L : Stimate domnule conferențiar, cineva a scris, într-o poezie, așa cum redau mai jos : "ea trece mai departe înaltă și singură nu mai poate bea din gura bărbatului apa de mult părăsită" Eu susțin că este greșit, corect aici fiind : ea trece mai departe înaltă și singură nu mai poate bea din gura bărbatului apa demult părăsită Cum este corect, vă rog ? multumesc, Dan RÃSPUNS: În versul cu pricina există un echivoc, care lasă loc ambelor posibilități, dar eu cred că trebuie de mult (care înseamnă "de multă vreme" și răspunde la "de cînd?"). Demult înseamnă "cîndva, odinioară", răspunde la "cînd?" și n-aș spune că e cuvîntul intenționat acolo (s-ar înțelege că apa a fost cîndva părăsită, dar acum nu mai e). GP, 11.10.06 lmb PS : GP e semnatura lui george Pruteanu Deci, nu ai vrrut sa spui ca apa a fost parasita ? Am facut lumina pana-n plop :))
=  Andu, Vladimir, Dan	Ela Victoria Luca [11.Oct.06 10:02]
Andu, este un fel anume de a privi lucurile, deopotrivă dinăuntru și dinafară, astfel încât ce e viumort să poată fi înțeles până dincolo de înțelesurile obișnuite. Mulțumesc, tu ai văzut. Vladimir, aici nu am mizat pe vizual, ci pe o anume scenografie interioară. Cert este că eu însămi când citesc sau ascult ceva am spontan imagini, reprezentări, vizualizări. Poate asta face și ca ceea ce scriu să devină uneori mai mult sau mai puțin "vizual". Dan, aici, și vezi și cuvintele dlui Pruteanu [În versul cu pricina există un echivoc, care lasă loc ambelor posibilități, dar eu cred că trebuie de mult (care înseamnă "de multă vreme" și răspunde la "de cînd?").], este corect "de mult". Da, e și un echivoc în aceste versuri, de aceea confuzia. Doar știi bine că îmi place să las zone limpezi și zone vagi când scriu. Mie îmi vine să îi scriu i dlui Lumezianu și dlui Cepară mulțumiri. Primul, nu mai e de mult printre noi, iar despre al doilea nu mai știu de mult nimic. Ela
=  Singura cu adevărat vie...	Magdalena Dale [11.Oct.06 14:48]
Marea ta... Tare îmi era dor de ea! Gestul elegant cu care atingi peștii cenușii, apoi gândul că nu a sosit încă timpul neființei, sunt simboluri care îmi plac mult. Încrengături de corali rămân din visele fără stăpân. Dar, pășești spre marea din interiorul tău cu palmele deschise și cu brățara de fildeș, ca amintire a lumii exteriore. pășește spre sine tot mai adânc fără stânci fără porturi marea din ea pulsează marea din ea rămâne singura vie Mulțumesc mult pentru marea asta....
=  mulțumesc, Magda; un dar pt Dan	Ela Victoria Luca [11.Oct.06 15:36]
Magda, marea mea vie rămâne, atât cât va fi scris. Nu știu ce vor ascunde coralii, Timpul va rosti în locul meu. Dan, uite versuri în dar (de Zaharia Stancu). Doream să colez inițial de Mihai Leoveanu, dar am zis să fie un poet în afara site-ului totuși: "De mult nu mai trag cu praștia-n vrăbii, De mult nu mai merg la nici o-ngropare. Soarele apune după niște măguri Și răsare în flăcări din mare." Iar dl Cepară era inspector de limba română, cu el am făcut meditații în clasa a 8-a. Eugen Lumezianu a fost scriitor și profesor de limba română în liceu, extrem de exigent. Nu mai este de mult în viață, de aproape 18 ani, cred. Lor le datorez mult, mult din cunoaștere. Ela