| = Surprinzatoare situatie! | 1780 [27.Oct.02 19:11] |
| Omer, primele doua versuri descriu conditia poetului? El plamadeste forme din pietrele aspre, le slefuieste tenace ca acei bijutieri care aduc lumina pe fetele diamantului, pe care o creaza acolo. El picteaza icoana clara a lumii cu dalta desi ar avea nevoie de de o pensula subtire din firele de par cazute in zborul unui inger. Din versurile tale sustrag si ideea ca poezia uneori e dura ,e acida cand ea nu face decat sa se manifeste. E ca si cum din piatra cu piatra nu obtii decat pulbere.Eu cred ca strofa a doua la asta se refera.In ultima , sesizez motivatia actului creator, imboldul care da nastere operei de arta. Ar fi trebuit sa traim intr-o lume ideala pentru ca poezia sa nu mai fie ocara timpului? Si daca lumea ar fi fost ideala ar fi fost fara de intrebari si atunci cand nu cauti te multumesti a te minuna de maretia lui Dumnezeu. Nu stiu de ce dar poezia descriptiva si placida nu prinde. Oare poetii mai scriu si in rai? Ceea ce e surprinzator e ca nu a avut nimeni nimic de spus la ceea ce ai scris aici si a mai da si o steluta e chiar imposibil, mai ales in acest caz. Tu ramai insa aici, stanca si mare pacat e ca torentele nu au incercat nici macar o clipoceala circumstantiala, daca nu sa te surpe de la radacina. Insa 1780-ul mai sufla din cand in cand o vorba, atat cat poate el, macar sa mai ia praful de varful tau tocit de milenii.:) | |